10 Milagres de Jesus na Bíblia: Lista com versículos e explicação

Nunta din Cana

1 A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana* din Galileea. Mama lui Isus era acolo. 2 Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. 3 Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin." 4 Isus i-a răspuns: „Femeie*, ce*am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul*."5 Mama lui a zis slugilor: „Să faceți orice vă va zice." 6 Și acolo erau șase vase de piatră, puse după* obiceiul de curățire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. 7 Isus le-a zis: „Umpleți vasele acestea cu apă." Și le-au umplut până sus. 8 „Scoateți acum", le-a zis El, „și aduceți nunului." Și i-au adus. 9 Nunul, după ce a gustat apa* făcută vin (el nu știa de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, știau), a chemat pe mire 10 și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum." 11 Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a* arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El.

Vindecarea unui orb din naștere

1 Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. 2 Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine* a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?" 3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci*s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.4 Cât este ziuă, trebuie*să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.5 Cât sunt în lume, sunt*Lumina lumii."6 După ce a zis aceste vorbe, a* scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta 7 și i-a zis: „Du-te de te spală în*scăldătoarea Siloamului" (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis"). El* s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. 8 Vecinii și cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerșetor ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?" 9 Unii ziceau: „El este." Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el." Și el însuși zicea: „Eu sunt."10 Deci i-au zis: „Cum ți s-au deschis ochii?" 11 El a răspuns: „Omul* acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: ‘Du-te la scăldătoarea Siloamului și spală-te.’ M-am dus, m-am spălat și mi-am căpătat vederea." 12 „Unde este Omul acela?", l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu știu."

Înmulțirea pâinilor

13 Isus, când a auzit* vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I* s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când* s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare." 16 „N-au nevoie să plece", le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce."17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești." 18 Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!"19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat*, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20 Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.

Potolirea furtunii

35 În* aceeași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă."36 După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii. 37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. 38 Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?" 39 El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!" Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. 40 Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?"41 I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?"

25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea* o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui." 29 Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere* ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?"31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’" 32 El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința*ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta."

Vindecarea unui îndrăcit

1 Au* ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor. 2 Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. 5 Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre. 6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!" 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!"9 „Care-ți este numele?", l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune", a răspuns el, „pentru că suntem mulți." 10 Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela. 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei." 13 Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare. 14 Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. 17 Atunci au* început să roage pe Isus să plece din ținutul lor. 18 Pe când Se suia El în corabie, omul* care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine."20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani

21 După* ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22 Atunci* a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui 23 și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască." 24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. 25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea* o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui." 29 Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere* ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?"31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’" 32 El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința*ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta."35 Pe când vorbea El încă*, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?" 36 Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!"37 Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39 A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme*."40 Ei își băteau joc de El. Atunci*, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila. 41 A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi", care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!"42 Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. 43 Isus le-a* poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiței.

Umblarea pe mare

22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23 După* ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase*, și El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea*, Isus a venit la ei, umblând* pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!" Și, de frică, au țipat. 27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!"28 „Doamne", I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!" 29 „Vino!", i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!" 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"32 Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au* închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!"

Vindecarea slăbănogului

1 După câteva zile, Isus S-a întors* în Capernaum. S-a auzit că este în casă 2 și s-au adunat îndată așa de mulți că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul. 3 Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. 4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5 Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!"6 Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor: 7 „Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine* poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?" 8 Îndată, Isus a cunoscut*, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre?9 Ce*este mai lesne: a zice slăbănogului: ‘Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’?10 Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,11 ție îți poruncesc", a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă."12 Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată n-am văzut așa ceva!"

Învierea lui Lazăr

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei* și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era* aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav." 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci*spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a* mai zăbovit două zile în locul în care era 7 și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea."8 „Învățătorule", I-au zis ucenicii, „acum*, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?" 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă*umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia,10 dar, dacă*umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el."11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme*, dar Mă duc să-l trezesc din somn."12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine." 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.15 Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el."16 Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!" 17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19 mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. 21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar și acum, știu că orice* vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu." 23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia."24 „Știu*", I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi." 25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea*și Viața*. Cine*crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"27 „Da, Doamne", I-a zis ea, „cred* că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume." 28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă." 29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. 30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii* care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo." 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne*, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. 34 Și a zis: „Unde l-ați pus?" „Doamne", I-au răspuns ei, „vino și vezi." 35 Isus plângea*. 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!" 37 Și unii din ei au zis: „El, care* a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?" 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. 39 „Dați piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile." 40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea*slava lui Dumnezeu?"41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.42 Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru*norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis."43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!"44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața* înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă."