14 Te laud că sunt o făptură așa de minunată.

Minunate sunt lucrările Tale

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

17 Cât* de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,

și cât de mare este numărul lor!

18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

3 Când privesc* cerurile – lucrarea mâinilor Tale –,

luna și stelele pe care le-ai făcut,

4 îmi zic: Ce este omul*, ca să Te gândești la el?

Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

5 L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu

și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.

7 El* ridică pe sărac din țărână,

înalță pe cel lipsit din gunoi,

8 ca să-i* facă să șadă împreună cu cei mari:

cu mai-marii poporului Său.

7 Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea* și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul* nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii*, dar Domnul Se uită la inimă*."

9 Voi însă sunteți o seminție* aleasă, o preoție* împărătească, un neam* sfânt, un popor* pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric* la lumina Sa minunată;

6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.7 Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.

3 Prin harul* care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să* nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia*.