19 Pocăiți-vă dar* și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare

38 „Pocăiți-vă*", le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.

30 Dumnezeu nu ține seama de vremurile* de neștiință și poruncește acum* tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,

17 De atunci* încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiți-vă*, căci Împărăția cerurilor este aproape."

8 Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.

15 El zicea: „S-a*împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape*. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie."

7 Tot așa, vă spun că va fi mai*multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință.

10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește."

32 N-am*venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși."

32 Căci Eu nu doresc* moartea celui ce moare", zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi!"

21 Dar, dacă* cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și păzește toate legile Mele și face ce este drept și plăcut, va trăi negreșit, nu va muri.

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Pentru ce spuneți voi zicătoarea aceasta în țara lui Israel: ‘Părinții* au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții’? 3 Pe viața Mea", zice Domnul Dumnezeu, „că nu veți mai avea prilej să spuneți zicătoarea aceasta în Israel. 4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul* care păcătuiește, acela va muri. 5 Omul care este drept, care face judecată și dreptate, 6 care nu mănâncă pe munți* carne jertfită idolilor și nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinstește* nevasta aproapelui său și nu se apropie de nevastă-sa în timpul* necurăției ei, 7 care n-asuprește* pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul*, care nu răpește nimic, care dă* din pâinea lui celui flămând și învelește cu o haină pe cel gol, 8 care nu împrumută cu dobândă* și nu ia camătă, care își abate mâna de la nelegiuire și judecă* după adevăr între un om și altul, 9 care urmează legile Mele și păzește poruncile Mele, lucrând cu credincioșie – omul acela este drept și va trăi* negreșit", zice Domnul Dumnezeu. 10 „Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă* sânge sau care face ceva de felul acesta, 11 dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munți, necinstește pe nevasta aproapelui său, 12 asuprește pe cel nenorocit și pe cel lipsit, răpește, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli și face* urâciuni, 13 împrumută cu dobândă și ia camătă, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârșit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele* lui să cadă asupra capului lui! 14 Dar, dacă un om are un fiu care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel, 15 dacă fiul acela nu mănâncă* pe munți și nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinstește pe nevasta aproapelui său, 16 nu asuprește pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpește, ci dă din pâinea lui celui flămând și acoperă cu o haină pe cel gol, 17 își abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzește poruncile Mele și urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreșit. 18 Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit de la alții, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va* muri pentru nelegiuirea lui! 19 Voi însă ziceți: ‘Pentru ce* nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?’ Pentru că fiul a lucrat după neprihănire și dreptate, a păzit și a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreșit! 20 Sufletul* care păcătuiește, acela va muri. Fiul* nu va purta nelegiuirea tatălui său și tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea* celui neprihănit va fi peste el și răutatea* celui rău va fi peste el. 21 Dar, dacă* cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și păzește toate legile Mele și face ce este drept și plăcut, va trăi negreșit, nu va muri. 22 Toate* fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. 23 Doresc* Eu moartea păcătosului?", zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască? 24 Însă, dacă* cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea* lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire și la păcat, de aceea va muri în ele. 25 Voi ziceți: ‘Calea* Domnului nu este dreaptă!’ Ascultați dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? 26 Dacă* cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea și moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. 27 Dar, dacă* cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este drept și bine, își va păstra sufletul viu. 28 Pentru că* își deschide ochii și se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârșit, va trăi și nu va muri. 29 Casa* lui Israel zice: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? 30 De aceea* vă voi judeca, pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel", zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceți-vă* și abateți-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire! 31 Lepădați* de la voi toate fărădelegile prin care ați păcătuit, faceți-vă rost de o inimă* nouă și un duh nou! Pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israel? 32 Căci Eu nu doresc* moartea celui ce moare", zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi!"

9 Domnul nu* întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă* răbdare pentru voi și dorește* ca niciunul să nu piară, ci* toți să vină la pocăință.

7 Să se lase* cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile* lui, să se întoarcă la Domnul, care* va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.

22 Eu îți șterg* fărădelegile ca un nor și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu* te-am răscumpărat."

12 „Dar chiar acum", zice Domnul, „întoarceți-vă* la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!"

13 Sfâșiați-vă inimile*, nu hainele*, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv* și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.

14 dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va* smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl* voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.

1 Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ținuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna* a doua, 3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea* lor, pentru că preoții nu* se sfințiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Lucrul având încuviințarea împăratului și a întregii adunări, 5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă* la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiță scăpată din mâna împăraților* Asiriei! 7 Nu fiți* ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii*, cum vedeți. 8 Nu vă înțepeniți grumazul* ca părinții voștri; dați mâna Domnului, veniți la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia* Lui aprinsă să se abată de la voi. 9 Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă* la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în țară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv* și îndurător și nu-Și va întoarce Fața de la voi, dacă vă întoarceți* la El." 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau* joc de ei. 11 Însă câțiva oameni* din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna* lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul* Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat și au îndepărtat altarele* pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții, plini de rușine*, s-au sfințit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoții stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviților. 17 Fiindcă în adunare erau mulți inși care nu se sfințiseră, leviții* au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toți cei ce nu erau curați, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulți* din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățiseră și au* mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toți 19 cei ce și-au* pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor, măcar că n-au făcut sfânta curățire!" 20 Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea* Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviților, care arătau o mare* pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulțumire și lăudând* pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte* șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse* adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viței și zece mii de oi, și mulți preoți se* sfințiseră. 25 Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoții, și leviții, și tot poporul venit* din Israel, și străinii veniți din țara lui Israel sau așezați în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva. 27 Preoții și leviții s-au sculat și au binecuvântat* poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuința sfântă a Domnului.

1 În luna a opta, în* anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia*, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 2 „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinții voștri. 3 Spune-le dar: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceți-vă* la Mine», zice Domnul oștirilor, «și Mă voi întoarce și Eu la voi», zice Domnul oștirilor. 4 «Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau* prorocii de mai înainte, zicând: ‹Așa vorbește Domnul oștirilor: „Întoarceți-vă* de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!"› Dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine», zice Domnul. 5 «Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau prorocii să trăiască veșnic? 6 Totuși cuvintele* Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei, prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors și au zis: ‹Domnul oștirilor ne-a făcut cum* hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre!›»’"

7 În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 8 M-am uitat noaptea și iată că un om* era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii*, murgi și albi. 9 Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?" Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!" 10 Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia* sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!" 11 Și* ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este în pace și liniștit!" 12 Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „Doamne* al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani*?" 13 Domnul a răspuns cu vorbe bune*, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. 14 Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sunt plin de o mare gelozie* pentru Ierusalim și pentru Sion 15 și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puțin*, dar ele au ajutat spre nenorocire.» 16 De aceea așa vorbește Domnul: «Mă întorc* cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el și funia* de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’ 17 Strigă din nou și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul*, va alege iarăși* Ierusalimul.»’" 18 Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne. 19 Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?" Și el mi-a zis: „Acestea* sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul." 20 Domnul mi-a arătat patru fierari. 21 Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?" Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul* împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii."

19 Eu mustru*și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!

5 De aceea, omorâți* mădularele* voastre care sunt pe pământ: curvia*, necurăția, patima, pofta rea* și lăcomia, care* este o închinare la idoli.

13 Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele* voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă* pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii.

1 Fraților, chiar dacă* un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești*, să-l ridicați cu* duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca* să nu fii ispitit și tu.

21 De aceea lepădați* orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care* vă poate mântui sufletele.