35 Cerul*și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

29 Îndată*după acele zile de necaz, soarele se*va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate.

36 Despre*ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai*Tatăl.

32 Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

10 Ziua Domnului însă va* veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile* vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

7 Iar cerurile* și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același Cuvânt, pentru focul* din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți.

11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o* purtare sfântă și evlavioasă, 12 așteptând* și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor* pieri și trupurile cerești se* vor topi de căldura focului?

1 Cât despre vremuri* și soroace, n-aveți* trebuință să vi se scrie, fraților. 2 Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua* Domnului va veni ca un hoț noaptea. 3 Când vor zice: „Pace și liniște!", atunci o prăpădenie* neașteptată va veni peste ei, ca* durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare. 4 Dar* voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. 5 Voi toți sunteți fii* ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.

4 Dar* voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. 5 Voi toți sunteți fii* ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. 6 De aceea* să nu dormim ca ceilalți, ci să* veghem și să fim treji. 7 Căci cei ce* dorm dorm noaptea*, și cei ce se îmbată se îmbată noaptea. 8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm* cu platoșa credinței și a dragostei și să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Fiindcă Dumnezeu* nu ne-a rânduit la mânie, ci* ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos,

14 Ziua cea mare a Domnului este aproape*, este aproape și vine în grabă mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, și viteazul țipă cu amar. 15 Ziua* aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și de groază, o zi de pustiire și de nimicire, o zi de întuneric și de negură, o zi de nori și de întunecime, 16 o zi în care vor răsuna trâmbița* și strigătele de război împotriva cetăților întărite și a turnurilor înalte. 17 „Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare și vor bâjbâi ca niște orbi*, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele* ca praful și carnea, ca gunoiul*!" 18 Nici argintul*, nici aurul lor nu va putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită* de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți* locuitorii țării.

9 Iată, vine ziua* Domnului, zi fără milă, zi de mânie și urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu și va nimici pe toți păcătoșii* de pe el.

12 Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată* că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele* s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13 și* stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic.

9 Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi*, numit diavolul și Satana, acela care* înșală întreaga lume, a fost* aruncat pe pământ și împreună cu el au fost* aruncați și îngerii lui.

25 Vor*fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor;26 oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci*puterile cerurilor vor fi clătinate.

36 Vegheați dar în tot timpul*și rugați-vă*, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați*în picioare înaintea Fiului omului."

1 Apoi am* văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că* cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. 2 Și eu am văzut* coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită* ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul* lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El* va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și* moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici* tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." 5 Cel ce* ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată*, Eu fac toate lucrurile noi." Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste* cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate."