8 Căci* prin har ați fost mântuiți, prin* credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul* lui Dumnezeu. 9 Nu* prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

4 Dar Dumnezeu, care este bogat* în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5 măcar* că eram morți în greșelile noastre, ne-a* adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).

23 Căci toți* au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. 24 Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin* harul Său, prin* răscumpărarea care este în Hristos Isus.

15 Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor* mulți.

21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

14 Căci* păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.

15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că* nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.

9 El* ne-a mântuit și ne-a* dat o chemare sfântă, nu* pentru faptele noastre, ci* după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte* de veșnicii,

11 Căci harul* lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost* arătat 12 și* ne învață s-o rupem cu păgânătatea și* cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie,

13 De aceea, încingeți-vă* coapsele minții voastre, fiți* treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea* lui Isus Hristos.

10 Dumnezeul oricărui har, care* v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină* vreme, vă va desăvârși*, vă va întări*, vă va da putere și vă va face neclintiți.

8 Domnul este îndurător* și milostiv,

îndelung răbdător și bogat în bunătate.

6 Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți

în toate zilele vieții mele

și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.

17 Fie peste noi bunăvoința* Domnului Dumnezeului nostru!

Și întărește* lucrarea mâinilor noastre,

da, întărește lucrarea mâinilor noastre!

1 Din fundul* adâncului, Te chem, Doamne!

2 Doamne, ascultă-mi glasul!

Să ia aminte urechile Tale

la glasul cererilor mele!

24 «Domnul să te binecuvânteze și să te păzească*! 25 Domnul să facă să lumineze* Fața Lui peste tine și să Se îndure* de tine! 26 Domnul să-Și înalțe* Fața peste tine și să-ți dea* pacea!»

18 Totuși Domnul așteaptă să Se milostivească de voi și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice* de toți cei ce nădăjduiesc în El!

21 Harul* Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin.

SFÂRȘIT

25 Harul* Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

16 Să* ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.

24 Dar eu nu* țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci* vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și* slujba pe* care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.

16 Fiindcă*atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

14 Dacă*iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.

13 Cine* își ascunde fărădelegile nu propășește,

dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

1 Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ținuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna* a doua, 3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea* lor, pentru că preoții nu* se sfințiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Lucrul având încuviințarea împăratului și a întregii adunări, 5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă* la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiță scăpată din mâna împăraților* Asiriei! 7 Nu fiți* ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii*, cum vedeți. 8 Nu vă înțepeniți grumazul* ca părinții voștri; dați mâna Domnului, veniți la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia* Lui aprinsă să se abată de la voi. 9 Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă* la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în țară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv* și îndurător și nu-Și va întoarce Fața de la voi, dacă vă întoarceți* la El." 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau* joc de ei. 11 Însă câțiva oameni* din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna* lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul* Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat și au îndepărtat altarele* pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții, plini de rușine*, s-au sfințit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoții stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviților. 17 Fiindcă în adunare erau mulți inși care nu se sfințiseră, leviții* au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toți cei ce nu erau curați, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulți* din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățiseră și au* mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toți 19 cei ce și-au* pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor, măcar că n-au făcut sfânta curățire!" 20 Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea* Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviților, care arătau o mare* pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulțumire și lăudând* pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte* șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse* adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viței și zece mii de oi, și mulți preoți se* sfințiseră. 25 Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoții, și leviții, și tot poporul venit* din Israel, și străinii veniți din țara lui Israel sau așezați în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva. 27 Preoții și leviții s-au sculat și au binecuvântat* poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuința sfântă a Domnului.