18 Care* Dumnezeu este ca Tine, care ierți* nelegiuirea și treci* cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține* mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!

După îndurarea Ta cea mare, șterge* fărădelegile mele!

2 Spală-mă* cu desăvârșire de nelegiuirea mea

și curățește-mă de păcatul meu!

6 Adu-Ți aminte, Doamne, de îndurarea* și bunătatea Ta,

căci sunt veșnice.

7 Nu-Ți aduce aminte de greșelile* din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele,

ci adu-Ți aminte de mine,

după* îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

1 Din fundul* adâncului, Te chem, Doamne!

2 Doamne, ascultă-mi glasul!

Să ia aminte urechile Tale

la glasul cererilor mele!

11 Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale,

ci bunătatea* și credincioșia Ta mă vor păzi totdeauna.

6 Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți

în toate zilele vieții mele

și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.

13 Cum* se îndură un tată de copiii lui,

așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

15 Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor* mulți.

15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că* nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.

4 Dar Dumnezeu, care este bogat* în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5 măcar* că eram morți în greșelile noastre, ne-a* adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).

9 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită." Deci mă* voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

13 Cine* își ascunde fărădelegile nu propășește,

dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

7 Să se lase* cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile* lui, să se întoarcă la Domnul, care* va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.

18 Totuși Domnul așteaptă să Se milostivească de voi și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice* de toți cei ce nădăjduiesc în El!

13 Duceți-vă de învățați ce înseamnă: ‘Milă*voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci*pe cei păcătoși."

21 Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până* la șapte ori?" 22 Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci*până la șaptezeci de ori câte șapte.

14 Dacă*iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.

31 Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit* și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv* și îndurător.

5 Ce bine-i* merge omului care face milă și împrumută pe altul

și care își rânduiește faptele* după dreptate!

17 Fie peste noi bunăvoința* Domnului Dumnezeului nostru!

Și întărește* lucrarea mâinilor noastre,

da, întărește lucrarea mâinilor noastre!

16 Să* ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.

1 Vă îndemn* dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să* aduceți* trupurile voastre ca o jertfă* vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

16 Fiindcă*atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

29 Căci cu privire la Hristos, vouă* vi s-a dat harul nu* numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El

1 Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ținuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna* a doua, 3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea* lor, pentru că preoții nu* se sfințiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Lucrul având încuviințarea împăratului și a întregii adunări, 5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă* la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiță scăpată din mâna împăraților* Asiriei! 7 Nu fiți* ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii*, cum vedeți. 8 Nu vă înțepeniți grumazul* ca părinții voștri; dați mâna Domnului, veniți la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia* Lui aprinsă să se abată de la voi. 9 Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă* la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în țară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv* și îndurător și nu-Și va întoarce Fața de la voi, dacă vă întoarceți* la El." 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau* joc de ei. 11 Însă câțiva oameni* din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna* lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul* Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat și au îndepărtat altarele* pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții, plini de rușine*, s-au sfințit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoții stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviților. 17 Fiindcă în adunare erau mulți inși care nu se sfințiseră, leviții* au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toți cei ce nu erau curați, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulți* din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățiseră și au* mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toți 19 cei ce și-au* pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor, măcar că n-au făcut sfânta curățire!" 20 Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea* Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviților, care arătau o mare* pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulțumire și lăudând* pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte* șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse* adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viței și zece mii de oi, și mulți preoți se* sfințiseră. 25 Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoții, și leviții, și tot poporul venit* din Israel, și străinii veniți din țara lui Israel sau așezați în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva. 27 Preoții și leviții s-au sculat și au binecuvântat* poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuința sfântă a Domnului.

1 El zice: „Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce* bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara* aceea spurcată? Și tu ai curvit* cu mulți ibovnici, și să* te întorci iarăși la Mine?", zice Domnul. 2 „Ridică-ți ochii spre înălțimi* și privește. Unde n-ai curvit? Te țineai* la drumuri, ca arabul în pustie, și ai spurcat* țara prin curviile tale și cu răutatea ta! 3 Măcar că ploile au fost oprite* și ploaia de primăvară a lipsit, totuși tu ți-ai păstrat fruntea de curvă* și n-ai vrut să ai rușine! 4 Acum – nu-i așa? – strigi la Mine: ‘Tată! Tu ai fost* Prietenul tinereții* mele! 5 Își va ține El mânia* pe vecie? O va păstra El totdeauna?’ Iată, așa ai vorbit, și totuși ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!"

6 Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa* Israel? S-a dus* pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo. 7 Eu ziceam că, după ce a făcut* toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Și sora* ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. 8 Și, cu toate că a* văzut că M-am despărțit* de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei și i-am dat cartea ei de despărțire, totuși soră-sa, vicleana* Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. 9 Și astfel, prin necurăția ei strigătoare, Israel a spurcat* țara, a preacurvit cu piatra* și lemnul. 10 Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima* ei, ci cu prefăcătorie", zice Domnul. 11 Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată față de vicleana* Iuda. 12 Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte* și zi: ‘Întoarce-te, necredincioasă Israel’, zice Domnul. ‘Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt* milostiv’, zice Domnul, ‘și nu țin mânie pe vecie. 13 Recunoaște-ți* numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat* încoace și încolo la dumnezei străini*, sub orice copac* verde, și că n-ai ascultat glasul Meu’, zice Domnul. 14 ‘Întoarceți-vă, copii răzvrătiți’, zice Domnul, ‘căci* Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul* dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie și vă voi aduce înapoi, în Sion. 15 Vă voi da păstori* după inima Mea și vă vor paște* cu pricepere și cu înțelepciune. 16 Când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea’, zice Domnul, ‘nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui* în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simți lipsa și nici nu vor mai face altul. 17 În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în* Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. 18 În zilele acelea, casa* lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte* în țara* pe care am dat-o în stăpânire părinților voștri.’ 19 Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei și să-ți dau o țară plăcută*, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată*!’ și nu te vei mai abate de la Mine. 20 Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși* voi, casa lui Israel", zice Domnul. 21 Un vuiet se aude pe înălțimi*: sunt plânsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 22 „Întoarceți-vă*, copii răzvrătiți, și vă voi ierta* abaterile." – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. 23 În adevăr*, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în* Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24 Idolii, dimpotrivă*, au mâncat rodul muncii părinților noștri din tinerețea noastră: oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25 Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit* împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat* glasul Domnului Dumnezeului nostru."