13 Tu mi-ai întocmit rărunchii,

Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:

14 Te laud că sunt o făptură așa de minunată.

Minunate sunt lucrările Tale

și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15 Trupul* meu nu era ascuns de Tine

când am fost făcut într-un loc tainic,

țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau

și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,

mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

5 „Mai înainte ca să te fi* întocmit în pântecele mamei tale te* cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei Eu te pusesem deoparte* și te făcusem proroc al neamurilor."

9 Da, Tu m-ai* scos din pântecele mamei,

m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele;

5 Cum nu* știi care este calea vântului, nici* cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot așa nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

9 Aș putea să deschid pântecele mamei și să nu o las să nască?", zice Domnul. „Eu, care fac să nască, aș putea să împiedic oare nașterea?", zice Dumnezeul tău.

3 Iată, fiii* sunt o moștenire de la Domnul,

rodul* pântecelui este o răsplată dată de El.

17 orice* ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în* care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

27 Pentru* copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.

21 Femeia*, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

14 Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a*celor ca ei."

16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.