10 Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât* și plângea. 11 Ea a făcut o juruință* și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre* întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce* aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici* nu va trece peste capul lui." 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14 și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește." 15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam* sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată*, căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum." 17 Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te* în pace, și Dumnezeul* lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!" 18 Ea a zis: „Să capete* roaba ta trecere înaintea ta!" Și femeia a plecat*. A mâncat și fața ei n-a mai fost aceeași. 19 S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.

Elcana s-a culcat* cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus* aminte de ea. 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci", a zis ea, „de la Domnul l-am cerut".

41 Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie." 42 Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se* la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi 43 și a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic!" Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși." 44 A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om." Ilie a zis: „Suie-te și spune lui Ahab: ‘Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia.’" 45 Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel.

36 Atunci*, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog."37 A luat cu El pe Petru și pe* cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare*de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine."39 Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat*, zicând: „Tată*, dacă este cu putință, depărtează*de la Mine paharul acesta! Totuși nu*cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu."40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!41 Vegheați*și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă."42 S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!"43 S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor.46 Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul."