1 Samuel 18

1 And it came to pass, when he had made an end of speaking unto Saul, that the soul of Jonathan was knit with the soul of David, and Jonathan loved him as his own soul. 2 And Saul took him that day, and would let him go no more home to his father’s house. 3 Then Jonathan and David made a covenant, because he loved him as his own soul. 4 And Jonathan stripped himself of the robe that was upon him, and gave it to David, and his apparel, even to his sword, and to his bow, and to his girdle. 5 And David went out whithersoever Saul sent him, and behaved himself wisely: and Saul set him over the men of war, and it was good in the sight of all the people, and also in the sight of Saul’s servants.

6 And it came to pass as they came, when David returned from the slaughter of the Philistine, that the women came out of all the cities of Israel, singing and dancing, to meet king Saul, with timbrels, with joy, and with instruments of music. 7 And the women sang one to another as they played, and said,

Saul hath slain his thousands,

And David his ten thousands.

8 And Saul was very wroth, and this saying displeased him; and he said, They have ascribed unto David ten thousands, and to me they have ascribed but thousands: and what can he have more but the kingdom? 9 And Saul eyed David from that day and forward.

10 And it came to pass on the morrow, that an evil spirit from God came mightily upon Saul, and he prophesied in the midst of the house: and David played with his hand, as he did day by day. And Saul had his spear in his hand; 11 and Saul cast the spear; for he said, I will smite David even to the wall. And David avoided out of his presence twice. 12 And Saul was afraid of David, because Jehovah was with him, and was departed from Saul. 13 Therefore Saul removed him from him, and made him his captain over a thousand; and he went out and came in before the people. 14 And David behaved himself wisely in all his ways; and Jehovah was with him. 15 And when Saul saw that he behaved himself very wisely, he stood in awe of him. 16 But all Israel and Judah loved David; for he went out and came in before them.

17 And Saul said to David, Behold, my elder daughter Merab, her will I give thee to wife: only be thou valiant for me, and fight Jehovah’s battles. For Saul said, Let not my hand be upon him, but let the hand of the Philistines be upon him. 18 And David said unto Saul, Who am I, and what is my life, or my father’s family in Israel, that I should be son-in-law to the king? 19 But it came to pass at the time when Merab, Saul’s daughter, should have been given to David, that she was given unto Adriel the Meholathite to wife. 20 And Michal, Saul’s daughter, loved David: and they told Saul, and the thing pleased him. 21 And Saul said, I will give him her, that she may be a snare to him, and that the hand of the Philistines may be against him. Wherefore Saul said to David, Thou shalt this day be my son-in-law a second time.

22 And Saul commanded his servants, saying, Commune with David secretly, and say, Behold, the king hath delight in thee, and all his servants love thee: now therefore be the king’s son-in-law. 23 And Saul’s servants spake those words in the ears of David. And David said, Seemeth it to you a light thing to be the king’s son-in-law, seeing that I am a poor man, and lightly esteemed? 24 And the servants of Saul told him, saying, On this manner spake David. 25 And Saul said, Thus shall ye say to David, The king desireth not any dowry, but a hundred foreskins of the Philistines, to be avenged of the king’s enemies. Now Saul thought to make David fall by the hand of the Philistines. 26 And when his servants told David these words, it pleased David well to be the king’s son-in-law. And the days were not expired; 27 and David arose and went, he and his men, and slew of the Philistines two hundred men; and David brought their foreskins, and they gave them in full number to the king, that he might be the king’s son-in-law. And Saul gave him Michal his daughter to wife. 28 And Saul saw and knew that Jehovah was with David; and Michal, Saul’s daughter, loved him. 29 And Saul was yet the more afraid of David; and Saul was David’s enemy continually.

30 Then the princes of the Philistines went forth: and it came to pass, as often as they went forth, that David behaved himself more wisely than all the servants of Saul; so that his name was much set by.

Ionatan și David

1 David sfârșise de vorbit cu Saul. Și, de atunci, sufletul*Gen. 44:30. lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan*Cap. 19:2;20:17.2 Sam. 1:26.Deut. 13:6. l-a iubit ca pe sufletul din el. 2 În aceeași zi, Saul a oprit pe David și nu l-a*Cap. 17:15. lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3 Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui. 5 David se ducea și izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.

Cântarea de biruință a femeilor

6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile*Exod 15:20.Jud. 11:34. au ieșit din toate cetățile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând și jucând, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoțând strigăte de bucurie.

7 Femeile care cântau își răspundeau*Exod 15:21. unele altora și ziceau:

„Saul*Cap. 21:11;29:5. a bătut miile lui,

iar David, zecile lui de mii."

8 Saul s-a mâniat foarte tare și nu*Ecl. 4:4. i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește*Cap. 15:28. decât împărăția." 9 Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10 A doua zi, duhul*Cap. 16:14. cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a*Cap. 19:24.1 Împ. 18:29.Fapte 16:16. înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu sulița*Cap. 19:9. în mână. 11 Saul a ridicat*Cap. 19:10;20:33.Prov. 27:4. sulița, zicându-și în sine: „Voi pironi pe David de perete." Dar David s-a ferit de el de două ori. 12 Saul se temea*Vers. 15,29. de David, pentru că Domnul*Cap. 16:13,18. era cu David și Se depărtase*Cap. 16:14;28:15. de la el. 13 L-a îndepărtat de lângă el și l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieșea*Vers. 16.Num. 27:17.2 Sam. 5:2. și intra în fruntea poporului; 14 izbutea în tot ce făcea și Domnul*Gen. 39:2,3,23.Ios. 6:27. era cu el. 15 Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16 dar tot*Vers. 5. Israelul și Iuda iubeau pe David, pentru că ieșea și intra în fruntea lor.

David, ginerele împăratului

17 Saul a zis lui David: „Iată, îți voi da de nevastă*Cap. 17:25. pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujești cu vitejie și să porți războaiele*Num. 32:20,27,29. Cap. 25:28. Domnului." Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna*Vers. 21,25.2 Sam. 12:9. mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui." 18 David a răspuns lui Saul: „Cine sunt*Vers. 23. Cap. 9:21.2 Sam. 7:18. eu și ce este viața mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?" 19 Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel*2 Sam. 21:8. din Mehola*Jud. 7:22.. 20 Mical*Vers. 28., fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, și lucrul i-a plăcut. 21 El își zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă*Exod 10:7. și să cadă sub*Vers. 17. mâna filistenilor." Și Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi*Vers. 26. ginere." 22 Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiți în taină lui David și spuneți-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor față de tine și toți slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.’" 23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Și David a răspuns: „Credeți că este ușor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate." 24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25 Saul a zis: „Așa să vorbiți lui David: ‘Împăratul nu cere nicio*Gen. 34:12.Exod 22:17. zestre; ci dorește o sută de prepuțuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune*Cap. 14:24. pe vrăjmașii lui.’" Saul avea de gând*Vers. 17. să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, și David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea*Vers. 21. hotărâtă, 27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii*Vers. 13. lui și a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus*2 Sam. 3:14. prepuțurile și a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28 Saul a văzut și a înțeles că Domnul era cu David; și fiică-sa Mical iubea pe David. 29 Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David și toată viața i-a fost vrăjmaș. 30 Domnitorii filistenilor ieșeau la*2 Sam. 11:1. luptă și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai multă izbândă*Vers. 5. decât toți slujitorii lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.