1 For yourselves, brethren, know our entering in unto you, that it hath not been found vain: 2 but having suffered before and been shamefully treated, as ye know, at Philippi, we waxed bold in our God to speak unto you the gospel of God in much conflict. 3 For our exhortation is not of error, nor of uncleanness, nor in guile: 4 but even as we have been approved of God to be intrusted with the gospel, so we speak; not as pleasing men, but God who proveth our hearts. 5 For neither at any time were we found using words of flattery, as ye know, nor a cloak of covetousness, God is witness; 6 nor seeking glory of men, neither from you nor from others, when we might have claimed authority as apostles of Christ. 7 But we were gentle in the midst of you, as when a nurse cherisheth her own children: 8 even so, being affectionately desirous of you, we were well pleased to impart unto you, not the gospel of God only, but also our own souls, because ye were become very dear to us. 9 For ye remember, brethren, our labor and travail: working night and day, that we might not burden any of you, we preached unto you the gospel of God. 10 Ye are witnesses, and God also, how holily and righteously and unblamably we behaved ourselves toward you that believe: 11 as ye know how we dealt with each one of you, as a father with his own children, exhorting you, and encouraging you, and testifying, 12 to the end that ye should walk worthily of God, who calleth you into his own kingdom and glory.

13 And for this cause we also thank God without ceasing, that, when ye received from us the word of the message, even the word of God, ye accepted it not as the word of men, but, as it is in truth, the word of God, which also worketh in you that believe. 14 For ye, brethren, became imitators of the churches of God which are in Judæa in Christ Jesus: for ye also suffered the same things of your own countrymen, even as they did of the Jews; 15 who both killed the Lord Jesus and the prophets, and drove out us, and please not God, and are contrary to all men; 16 forbidding us to speak to the Gentiles that they may be saved; to fill up their sins always: but the wrath is come upon them to the uttermost.

17 But we, brethren, being bereaved of you for a short season, in presence not in heart, endeavored the more exceedingly to see your face with great desire: 18 because we would fain have come unto you, I Paul once and again; and Satan hindered us. 19 For what is our hope, or joy, or crown of glorying? Are not even ye, before our Lord Jesus at his coming? 20 For ye are our glory and our joy.

1 Voi*Cap. 1:5,9. înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2 După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi*Fapte 16:22., cum știți, am*Cap. 1:5. venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim*Fapte 17:2. Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor*Filip. 1:30.Col. 2:1. lupte. 3 Căci*2 Cor. 7:2. Vers. 5.2 Pet. 1:16. propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4 Ci, fiindcă*1 Cor. 7:25.1 Tim. 1:11,12. Dumnezeu ne-a găsit vrednici să*1 Cor. 9:17.Gal. 2:7.Tit 1:3. ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem*Gal. 1:10. nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care*Prov. 17:3.Rom. 8:27. ne cercetează inima. 5 În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am*Fapte 20:33.2 Cor. 2:17;4:2;7:2;12:17. întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu*Rom. 1:9.. 6 N-am*Ioan 5:41,44;12:43.1 Tim. 5:17. căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli*1 Cor. 9:4,6,12,18.2 Cor. 10:1,2,10,11;13:10.2 Tes. 3:9.Filim. 8,9.2 Cor. 11:9;12:13,14.2 Tes. 3:8. ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7 Dimpotrivă*1 Cor. 9:1,2,5., ne-am arătat blânzi*1 Cor. 2:3;9:22.2 Cor. 13:4.2 Tim. 2:24. în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm*Rom. 1:11;15:29. nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața*2 Cor. 12:15. noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi*Fapte 20:34.1 Cor. 4:12.2 Cor. 11:9.2 Tes. 3:8. și noapte ca*2 Cor. 12:13,14. să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi*Cap. 1:5. sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că*2 Cor. 7:2.2 Tes. 3:7. am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11 Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream 12 să*Efes. 4:1.Filip. 1:27.Col. 1:10. Cap. 4:1. vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care*1 Cor. 1:9. Cap. 5:24.2 Tes. 2:14.2 Tim. 1:9. vă cheamă la Împărăția și slava Sa. 13 De aceea mulțumim fără încetare*Cap. 1:3. lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu*Mat. 10:40.Gal. 4:14.2 Pet. 3:2. ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 14 Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor*Gal. 1:22. lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași*Fapte 17:5,13. rele pe care le-au suferit ele din partea*Evr. 10:33,34. iudeilor. 15 Iudeii*Fapte 2:23;3:15;5:30;7:52. aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci*Mat. 5:12;23:34,37.Luca 13:33,34.Fapte 7:52., pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și*Est. 3:8. sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 căci*Luca 11:52.Fapte 13:50;14:5,19;17:5,13;18:12;19:9;22:21,22. ne opresc să vorbim neamurilor ca*Gen. 15:16. să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a*Mat. 23:32;24:6,14. ajuns mânia lui Dumnezeu! 17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi, cu fața*1 Cor. 5:3.Col. 2:5., dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem*Cap. 3:10.. 18 Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana*Rom. 1:13;15:22.. 19 Căci cine*2 Cor. 1:14.Filip. 2:16;4:1. este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa*Prov. 16:31. noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la*1 Cor. 15:23. Cap. 3:13.Apoc. 1:7;22:12. venirea Lui? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.