1 And it came to pass, at the return of the year, at the time when kings go out to battle, that David sent Joab, and his servants with him, and all Israel; and they destroyed the children of Ammon, and besieged Rabbah. But David tarried at Jerusalem.

2 And it came to pass at eventide, that David arose from off his bed, and walked upon the roof of the king’s house: and from the roof he saw a woman bathing; and the woman was very beautiful to look upon. 3 And David sent and inquired after the woman. And one said, Is not this Bath-sheba, the daughter of Eliam, the wife of Uriah the Hittite? 4 And David sent messengers, and took her; and she came in unto him, and he lay with her (for she was purified from her uncleanness); and she returned unto her house. 5 And the woman conceived; and she sent and told David, and said, I am with child.

6 And David sent to Joab, saying, Send me Uriah the Hittite. And Joab sent Uriah to David. 7 And when Uriah was come unto him, David asked of him how Joab did, and how the people fared, and how the war prospered. 8 And David said to Uriah, Go down to thy house, and wash thy feet. And Uriah departed out of the king’s house, and there followed him a mess of food from the king. 9 But Uriah slept at the door of the king’s house with all the servants of his lord, and went not down to his house. 10 And when they had told David, saying, Uriah went not down unto his house, David said unto Uriah, Art thou not come from a journey? wherefore didst thou not go down unto thy house? 11 And Uriah said unto David, The ark, and Israel, and Judah, abide in booths; and my lord Joab, and the servants of my lord, are encamped in the open field; shall I then go into my house, to eat and to drink, and to lie with my wife? as thou livest, and as thy soul liveth, I will not do this thing. 12 And David said to Uriah, Tarry here to-day also, and to-morrow I will let thee depart. So Uriah abode in Jerusalem that day, and the morrow. 13 And when David had called him, he did eat and drink before him; and he made him drunk: and at even he went out to lie on his bed with the servants of his lord, but went not down to his house.

14 And it came to pass in the morning, that David wrote a letter to Joab, and sent it by the hand of Uriah. 15 And he wrote in the letter, saying, Set ye Uriah in the forefront of the hottest battle, and retire ye from him, that he may be smitten, and die. 16 And it came to pass, when Joab kept watch upon the city, that he assigned Uriah unto the place where he knew that valiant men were. 17 And the men of the city went out, and fought with Joab: and there fell some of the people, even of the servants of David; and Uriah the Hittite died also. 18 Then Joab sent and told David all the things concerning the war; 19 and he charged the messenger, saying, When thou hast made an end of telling all the things concerning the war unto the king, 20 it shall be that, if the king’s wrath arise, and he say unto thee, Wherefore went ye so nigh unto the city to fight? knew ye not that they would shoot from the wall? 21 who smote Abimelech the son of Jerubbesheth? did not a woman cast an upper millstone upon him from the wall, so that he died at Thebez? why went ye so nigh the wall? then shalt thou say, Thy servant Uriah the Hittite is dead also.

22 So the messenger went, and came and showed David all that Joab had sent him for. 23 And the messenger said unto David, The men prevailed against us, and came out unto us into the field, and we were upon them even unto the entrance of the gate. 24 And the shooters shot at thy servants from off the wall; and some of the king’s servants are dead, and thy servant Uriah the Hittite is dead also. 25 Then David said unto the messenger, Thus shalt thou say unto Joab, Let not this thing displease thee, for the sword devoureth one as well as another; make thy battle more strong against the city, and overthrow it: and encourage thou him.

26 And when the wife of Uriah heard that Uriah her husband was dead, she made lamentation for her husband. 27 And when the mourning was past, David sent and took her home to his house, and she became his wife, and bare him a son. But the thing that David had done displeased Jehovah.

1 În anul următor, pe vremea când porneau împărații la război, David a trimis*1 Cron. 20:1. pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2 Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și, pe când se plimba*Deut. 22:8. pe acoperișul casei împărătești, a zărit*Gen. 34:2.Iov 31:1.Mat. 5:28. de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. 3 David a întrebat cine este femeia aceasta și i-au spus: „Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie*Cap. 23:39., Hetitul." 4 Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat*Ps. 51, titlu.Iac. 1:14. cu ea. După ce s-a curățit*Lev. 15:19,28;18:19. de necurăția ei, ea s-a întors acasă. 5 Femeia a rămas însărcinată și a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată." 6 Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul." Și Ioab a trimis pe Urie la David. 7 Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre mersul războiului. 8 Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă și spală-ți*Gen. 18:4;19:2. picioarele." Urie a ieșit din casa împărătească și a fost urmat de un dar din partea împăratului. 9 Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului său, și nu s-a coborât acasă la el. 10 Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă." Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?" 11 Urie a răspuns lui David: „Chivotul*Cap. 7:2,6. și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul*Cap. 20:6. meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâți în câmp, și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea?! Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta." 12 David a zis lui Urie: „Mai rămâi și astăzi aici, și mâine îți voi da drumul." Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. 13 David l-a poftit să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat*Gen. 19:33,35.; și seara, Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii*Vers. 9. stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă. 14 A doua zi dimineața, David a scris*1 Împ. 21:8,9. o scrisoare lui Ioab și a trimis-o prin Urie. 15 În scrisoarea aceasta scria: „Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei și trageți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit*Cap. 12:9. și să moară." 16 Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji. 17 Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulți din popor, din slujitorii lui David și a fost ucis și Urie, Hetitul. 18 Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. 19 Și a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei, 20 poate că se va mânia și va zice: ‘Pentru ce v-ați apropiat de cetate să luptați împotriva ei? Nu știați că se aruncă săgeți din vârful zidului? 21 Cine a omorât pe Abimelec*Jud. 9:53., fiul lui Ierubeșet*Jud. 6:32.? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, și n-a murit el la Tebeț? Pentru ce v-ați apropiat de zid?’ Atunci să-i spui: ‘A murit și robul tău Urie, Hetitul.’" 22 Solul a plecat și, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. 23 Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieșire împotriva noastră în câmp, și i-am dat înapoi, până la intrarea porții, 24 dar arcașii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, și mulți din slujitorii împăratului au fost uciși și a murit și robul tău Urie, Hetitul." 25 David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: ‘Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o.’ Și tu, îmbărbătează-l!" 26 Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise și a plâns pe bărbatul ei. 27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia și a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă*Cap. 12:9. și i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.