1 And in the second year of the reign of Nebuchadnezzar, Nebuchadnezzar dreamed dreams; and his spirit was troubled, and his sleep went from him. 2 Then the king commanded to call the magicians, and the enchanters, and the sorcerers, and the Chaldeans, to tell the king his dreams. So they came in and stood before the king. 3 And the king said unto them, I have dreamed a dream, and my spirit is troubled to know the dream. 4 Then spake the Chaldeans to the king in the Syrian language, O king, live for ever: tell thy servants the dream, and we will show the interpretation. 5 The king answered and said to the Chaldeans, The thing is gone from me: if ye make not known unto me the dream and the interpretation thereof, ye shall be cut in pieces, and your houses shall be made a dunghill. 6 But if ye show the dream and the interpretation thereof, ye shall receive of me gifts and rewards and great honor: therefore show me the dream and the interpretation thereof. 7 They answered the second time and said, Let the king tell his servants the dream, and we will show the interpretation. 8 The king answered and said, I know of a certainty that ye would gain time, because ye see the thing is gone from me. 9 But if ye make not known unto me the dream, there is but one law for you; for ye have prepared lying and corrupt words to speak before me, till the time be changed: therefore tell me the dream, and I shall know that ye can show me the interpretation thereof. 10 The Chaldeans answered before the king, and said, There is not a man upon the earth that can show the king’s matter, forasmuch as no king, lord, or ruler, hath asked such a thing of any magician, or enchanter, or Chaldean. 11 And it is a rare thing that the king requireth, and there is no other that can show it before the king, except the gods, whose dwelling is not with flesh. 12 For this cause the king was angry and very furious, and commanded to destroy all the wise men of Babylon. 13 So the decree went forth, and the wise men were to be slain; and they sought Daniel and his companions to be slain.

14 Then Daniel returned answer with counsel and prudence to Arioch the captain of the king’s guard, who was gone forth to slay the wise men of Babylon; 15 he answered and said to Arioch the king’s captain, Wherefore is the decree so urgent from the king? Then Arioch made the thing known to Daniel. 16 And Daniel went in, and desired of the king that he would appoint him a time, and he would show the king the interpretation.

17 Then Daniel went to his house, and made the thing known to Hananiah, Mishael, and Azariah, his companions: 18 that they would desire mercies of the God of heaven concerning this secret; that Daniel and his companions should not perish with the rest of the wise men of Babylon. 19 Then was the secret revealed unto Daniel in a vision of the night. Then Daniel blessed the God of heaven. 20 Daniel answered and said, Blessed be the name of God for ever and ever; for wisdom and might are his. 21 And he changeth the times and the seasons; he removeth kings, and setteth up kings; he giveth wisdom unto the wise, and knowledge to them that have understanding; 22 he revealeth the deep and secret things; he knoweth what is in the darkness, and the light dwelleth with him. 23 I thank thee, and praise thee, O thou God of my fathers, who hast given me wisdom and might, and hast now made known unto me what we desired of thee; for thou hast made known unto us the king’s matter. 24 Therefore Daniel went in unto Arioch, whom the king had appointed to destroy the wise men of Babylon; he went and said thus unto him: Destroy not the wise men of Babylon; bring me in before the king, and I will show unto the king the interpretation.

25 Then Arioch brought in Daniel before the king in haste, and said thus unto him, I have found a man of the children of the captivity of Judah, that will make known unto the king the interpretation. 26 The king answered and said to Daniel, whose name was Belteshazzar, Art thou able to make known unto me the dream which I have seen, and the interpretation thereof? 27 Daniel answered before the king, and said, The secret which the king hath demanded can neither wise men, enchanters, magicians, nor soothsayers, show unto the king; 28 but there is a God in heaven that revealeth secrets, and he hath made known to the king Nebuchadnezzar what shall be in the latter days. Thy dream, and the visions of thy head upon thy bed, are these: 29 as for thee, O king, thy thoughts came into thy mind upon thy bed, what should come to pass hereafter; and he that revealeth secrets hath made known to thee what shall come to pass. 30 But as for me, this secret is not revealed to me for any wisdom that I have more than any living, but to the intent that the interpretation may be made known to the king, and that thou mayest know the thoughts of thy heart.

31 Thou, O king, sawest, and, behold, a great image. This image, which was mighty, and whose brightness was excellent, stood before thee; and the aspect thereof was terrible. 32 As for this image, its head was of fine gold, its breast and its arms of silver, its belly and its thighs of brass, 33 its legs of iron, its feet part of iron, and part of clay. 34 Thou sawest till that a stone was cut out without hands, which smote the image upon its feet that were of iron and clay, and brake them in pieces. 35 Then was the iron, the clay, the brass, the silver, and the gold, broken in pieces together, and became like the chaff of the summer threshing-floors; and the wind carried them away, so that no place was found for them: and the stone that smote the image became a great mountain, and filled the whole earth.

36 This is the dream; and we will tell the interpretation thereof before the king. 37 Thou, O king, art king of kings, unto whom the God of heaven hath given the kingdom, the power, and the strength, and the glory; 38 and wheresoever the children of men dwell, the beasts of the field and the birds of the heavens hath he given into thy hand, and hath made thee to rule over them all: thou art the head of gold. 39 And after thee shall arise another kingdom inferior to thee; and another third kingdom of brass, which shall bear rule over all the earth. 40 And the fourth kingdom shall be strong as iron, forasmuch as iron breaketh in pieces and subdueth all things; and as iron that crusheth all these, shall it break in pieces and crush. 41 And whereas thou sawest the feet and toes, part of potters’ clay, and part of iron, it shall be a divided kingdom; but there shall be in it of the strength of the iron, forasmuch as thou sawest the iron mixed with miry clay. 42 And as the toes of the feet were part of iron, and part of clay, so the kingdom shall be partly strong, and partly broken. 43 And whereas thou sawest the iron mixed with miry clay, they shall mingle themselves with the seed of men; but they shall not cleave one to another, even as iron doth not mingle with clay. 44 And in the days of those kings shall the God of heaven set up a kingdom which shall never be destroyed, nor shall the sovereignty thereof be left to another people; but it shall break in pieces and consume all these kingdoms, and it shall stand for ever. 45 Forasmuch as thou sawest that a stone was cut out of the mountain without hands, and that it brake in pieces the iron, the brass, the clay, the silver, and the gold; the great God hath made known to the king what shall come to pass hereafter: and the dream is certain, and the interpretation thereof sure.

46 Then the king Nebuchadnezzar fell upon his face, and worshipped Daniel, and commanded that they should offer an oblation and sweet odors unto him. 47 The king answered unto Daniel, and said, Of a truth your God is the God of gods, and the Lord of kings, and a revealer of secrets, seeing thou hast been able to reveal this secret. 48 Then the king made Daniel great, and gave him many great gifts, and made him to rule over the whole province of Babylon, and to be chief governor over all the wise men of Babylon. 49 And Daniel requested of the king, and he appointed Shadrach, Meshach, and Abed-nego, over the affairs of the province of Babylon: but Daniel was in the gate of the king.

1 În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște vise. Duhul îi era*Gen. 41:8. Cap. 4:5. tulburat și i-a pierit somnul*Est. 6:1. Cap. 6:18.. 2 Împăratul*Gen. 41:8.Exod 7:11. Cap. 5:7. a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. 3 Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela." 4 Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate*1 Împ. 1:31. Cap. 3:9;5:10;6:6,21.! Spune robilor tăi visul și-ți vom arăta tâlcuirea lui!" 5 Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veți face cunoscute visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți*2 Împ. 10:27.Ezra 6:11. Cap. 3:29. bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. 6 Dar*Cap. 5:16., dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tălmăcirea lui!" 7 Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!" 8 Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. 9 Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași*Est. 4:11. soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți!" 10 Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! 11 Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei*Vers. 28. Cap. 5:11., a căror locuință nu este printre muritori!" 12 La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. 13 Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. 14 Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului. 15 A luat cuvântul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?" Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 16 Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. 17 Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, 18 rugându-i să ceară*Mat. 18:19. îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. 19 După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie*Num. 12:6.Iov 33:15,16. în timpul nopții. Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. 20 Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat*Ps. 113:2;115:18. să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui*Ier. 32:19. sunt înțelepciunea și puterea. 21 El schimbă vremurile*1 Cron. 29:30.Est. 1:13. Cap. 7:25; 11:6. și împrejurările; El răstoarnă*Iov 12:18.Ps. 75:6,7.Ier. 27:5. Cap. 4:17. și pune pe împărați; El dă înțelepciune*Iac. 1:5. înțelepților și pricepere celor pricepuți! 22 El descoperă*Iov 12:22.Ps. 25:14. Vers. 28,29. ce este adânc și ascuns; El știe*Ps. 139:11,12.Evr. 4:13. ce este în întuneric și la El locuiește lumina*Cap. 5:11,14.Iac. 1:17.. 23 Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut*Vers. 18. noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!" 24 După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înțelepții Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și voi da împăratului tâlcuirea!" 25 Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!" 26 Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?" 27 Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. 28 Dar*Gen. 40:8;41:16. Vers. 18,47.Amos 4:13. este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla*Gen. 49:1. în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. 29 În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce*Vers. 22,28. descoperă tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. 30 Însă, dacă*Gen. 41:16.Fapte 3:12. mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește*Vers. 47. inima să știi. 31 Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32 Capul chipului acestuia era de aur*Vers. 38. curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; 33 fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. 34 Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini*Cap. 8:25.Zah. 4:6.2 Cor. 5:1.Evr. 9:24., a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. 35 Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava*Ps. 1:4.Osea 13:3. din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă*Ps. 37:10,36. nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte*Is. 2:2,3. mare și a umplut*Ps. 80:9. tot pământul. 36 Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. 37 Tu, împărate*Ezra 7:12.Is. 47:5.Ier. 27:6,7.Ezec. 26:7.Osea 8:10., ești împăratul împăraților, căci*Ezra 1:2. Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. 38 El ți-a dat în mâini, oriunde*Cap. 4:21,22.Ier. 27:6. locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu*Vers. 32. ești capul de aur! 39 După tine, se va ridica o altă*Cap. 5:28,31. împărăție, mai*Vers. 32. neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. 40 Va fi o a patra*Cap. 7:7,23. împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. 41 Și, după cum ai văzut picioarele*Vers. 33. și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42 Și, după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. 43 Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. 44 Dar, în vremea acestor împărați, Dumnezeul*Vers. 28. cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată*Cap. 4:3,34;6:26;7:14,27.Mica 4:7.Luca 1:32,33. și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma*Ps. 2:9.Is. 60:12.1 Cor. 15:24. și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic. 45 Aceasta înseamnă piatra pe*Is. 28:16. Vers. 35. care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică." 46 Atunci, împăratul*Fapte 10:25;14:13;28:6. Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme*Ezra 6:10.. 47 Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților și El descoperă*Vers. 28. tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!" 48 Apoi, împăratul a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri*Vers. 6. multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie*Cap. 4:9;5:11. a tuturor înțelepților Babilonului. 49 Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna*Cap. 3:12. lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas*Est. 2:19,21;3:2. la curtea împăratului.