1 For everything there is a season, and a time for every purpose under heaven: 2 a time to be born, and a time to die; a time to plant, and a time to pluck up that which is planted; 3 a time to kill, and a time to heal; a time to break down, and a time to build up; 4 a time to weep, and a time to laugh; a time to mourn, and a time to dance; 5 a time to cast away stones, and a time to gather stones together; a time to embrace, and a time to refrain from embracing; 6 a time to seek, and a time to lose; a time to keep, and a time to cast away; 7 a time to rend, and a time to sew; a time to keep silence, and a time to speak; 8 a time to love, and a time to hate; a time for war, and a time for peace. 9 What profit hath he that worketh in that wherein he laboreth? 10 I have seen the travail which God hath given to the sons of men to be exercised therewith. 11 He hath made everything beautiful in its time: also he hath set eternity in their heart, yet so that man cannot find out the work that God hath done from the beginning even to the end. 12 I know that there is nothing better for them, than to rejoice, and to do good so long as they live. 13 And also that every man should eat and drink, and enjoy good in all his labor, is the gift of God. 14 I know that, whatsoever God doeth, it shall be for ever: nothing can be put to it, nor anything taken from it; and God hath done it, that men should fear before him. 15 That which is hath been long ago; and that which is to be hath long ago been: and God seeketh again that which is passed away.

16 And moreover I saw under the sun, in the place of justice, that wickedness was there; and in the place of righteousness, that wickedness was there. 17 I said in my heart, God will judge the righteous and the wicked; for there is a time there for every purpose and for every work. 18 I said in my heart, It is because of the sons of men, that God may prove them, and that they may see that they themselves are but as beasts. 19 For that which befalleth the sons of men befalleth beasts; even one thing befalleth them: as the one dieth, so dieth the other; yea, they have all one breath; and man hath no preeminence above the beasts: for all is vanity. 20 All go unto one place; all are of the dust, and all turn to dust again. 21 Who knoweth the spirit of man, whether it goeth upward, and the spirit of the beast, whether it goeth downward to the earth? 22 Wherefore I saw that there is nothing better, than that a man should rejoice in his works; for that is his portion: for who shall bring him back to see what shall be after him?

1 Toate își au vremea lor și fiecare*Vers. 17. Cap. 8:6. lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2 Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea*Evr. 9:27. ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 3 Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 4 plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5 aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea*Ioel 2:16.1 Cor. 7:5. ei; 6 căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7 ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea*Amos 5:13. ei, și vorbirea își are vremea ei; 8 iubitul își are vremea lui, și urâtul*Luca 14:26. își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei. 9 Ce*Cap. 1:3. folos are cel ce muncește din truda lui? 10 Am văzut*Cap. 1:13. la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că*Cap. 8:17.Rom. 11:33. omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Am ajuns*Vers. 22. să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; 13 dar și faptul că un om mănâncă*Cap. 2:24. și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 14 Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic*Iac. 1:17. de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El. 15 Ce*Cap. 1:9. este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut.

16 Am mai văzut*Cap. 5:8. sub soare că, în locul rânduit pentru judecată, domnește nelegiuirea și că, în locul rânduit pentru dreptate, este răutate. 17 Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu*Rom. 2:6-8.2 Cor. 5:10.2 Tes. 1:6,7. va judeca și pe cel bun, și pe cel rău, căci El a sorocit o vreme*Vers. 1. pentru orice lucru și pentru orice faptă." 18 Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu și ei înșiși să vadă că nu sunt decât niște dobitoace. 19 Căci*Ps. 49:12,20;73:22. Cap. 2:16. soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20 Toate merg la un loc; toate*Gen. 3:19. au fost făcute din țărână și toate se întorc în țărână. 21 Cine*Cap. 12:7. știe dacă suflarea omului se suie în sus și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ? 22 Așa*Cap. 2:24. Vers. 12. Cap. 5:18;11:9. că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta*Cap. 2:10. este partea lui. Căci*Cap. 6:12;8:7;10:14. cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?