1 Now Jethro, the priest of Midian, Moses’ father-in-law, heard of all that God had done for Moses, and for Israel his people, how that Jehovah had brought Israel out of Egypt. 2 And Jethro, Moses’ father-in-law, took Zipporah, Moses’ wife, after he had sent her away, 3 and her two sons; of whom the name of the one was Gershom; for he said, I have been a sojourner in a foreign land: 4 and the name of the other was Eliezer; for he said, The God of my father was my help, and delivered me from the sword of Pharaoh. 5 And Jethro, Moses’ father-in-law, came with his sons and his wife unto Moses into the wilderness where he was encamped, at the mount of God: 6 and he said unto Moses, I, thy father-in-law Jethro, am come unto thee, and thy wife, and her two sons with her. 7 And Moses went out to meet his father-in-law, and did obeisance, and kissed him: and they asked each other of their welfare; and they came into the tent. 8 And Moses told his father-in-law all that Jehovah had done unto Pharaoh and to the Egyptians for Israel’s sake, all the travail that had come upon them by the way, and how Jehovah delivered them. 9 And Jethro rejoiced for all the goodness which Jehovah had done to Israel, in that he had delivered them out of the hand of the Egyptians. 10 And Jethro said, Blessed be Jehovah, who hath delivered you out of the hand of the Egyptians, and out of the hand of Pharaoh; who hath delivered the people from under the hand of the Egyptians. 11 Now I know that Jehovah is greater than all gods; yea, in the thing wherein they dealt proudly against them. 12 And Jethro, Moses’ father-in-law, took a burnt-offering and sacrifices for God: and Aaron came, and all the elders of Israel, to eat bread with Moses’ father-in-law before God.

13 And it came to pass on the morrow, that Moses sat to judge the people: and the people stood about Moses from the morning unto the evening. 14 And when Moses’ father-in-law saw all that he did to the people, he said, What is this thing that thou doest to the people? why sittest thou thyself alone, and all the people stand about thee from morning unto even? 15 And Moses said unto his father-in-law, Because the people come unto me to inquire of God: 16 when they have a matter, they come unto me; and I judge between a man and his neighbor, and I make them know the statutes of God, and his laws. 17 And Moses’ father-in-law said unto him, The thing that thou doest is not good. 18 Thou wilt surely wear away, both thou, and this people that is with thee: for the thing is too heavy for thee; thou art not able to perform it thyself alone. 19 Hearken now unto my voice, I will give thee counsel, and God be with thee: be thou for the people to God-ward, and bring thou the causes unto God: 20 and thou shalt teach them the statutes and the laws, and shalt show them the way wherein they must walk, and the work that they must do. 21 Moreover thou shalt provide out of all the people able men, such as fear God, men of truth, hating unjust gain; and place such over them, to be rulers of thousands, rulers of hundreds, rulers of fifties, and rulers of tens: 22 and let them judge the people at all seasons: and it shall be, that every great matter they shall bring unto thee, but every small matter they shall judge themselves: so shall it be easier for thyself, and they shall bear the burden with thee. 23 If thou shalt do this thing, and God command thee so, then thou shalt be able to endure, and all this people also shall go to their place in peace. 24 So Moses hearkened to the voice of his father-in-law, and did all that he had said. 25 And Moses chose able men out of all Israel, and made them heads over the people, rulers of thousands, rulers of hundreds, rulers of fifties, and rulers of tens. 26 And they judged the people at all seasons: the hard causes they brought unto Moses, but every small matter they judged themselves. 27 And Moses let his father-in-law depart; and he went his way into his own land.

1 Ietro*Cap. 2:16;3:1., preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu*Ps. 44:1;77:14,15;78:4;105:5,43;106:2,8. pentru Moise și poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. 2 Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. 3 A luat și pe cei doi*Fapte 7:29. fii ai Seforei; unul se numea Gherșom*Cap. 2:22.(Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o țară străină", 4 iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat și m-a scăpat de sabia lui Faraon." 5 Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii și nevasta lui Moise în pustie, unde tăbăra el, la muntele*Cap. 3:1,12. lui Dumnezeu. 6 A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu nevastă-ta și cu cei doi fii ai tăi." 7 Moise a ieșit*Gen. 14:17;18:2;19:1.1 Împ. 2:19. înaintea socrului său, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a sărutat*Gen. 29:13;33:4.. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cortul lui Moise. 8 Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon și împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferințele care veniseră peste ei pe drum și cum îi izbăvise*Ps. 78:42;81:7;106:10;107:2. Domnul din ele. 9 Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel și pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor. 10 Și Ietro a zis: „Binecuvântat*Gen. 14:20.2 Sam. 18:28.Luca 1:68. să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor! 11 Cunosc acum că Domnul este*2 Cron. 2:5.Ps. 95:3;97:9;135:5. mai mare decât toți dumnezeii, căci*Cap. 1:10,16,22;5:2,7;14:8,18. în lucrul în care s-au purtat*1 Sam. 2:3.Neem. 9:10,16,29.Iov 40:11,12.Ps. 31:23;119:21.Luca 1:51. cu trufie, El a fost mai presus de ei." 12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot și o jertfă de mâncare. Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit și au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea*Deut. 12:7.1 Cron. 29:22.1 Cor. 10:18,21,31. lui Dumnezeu.

13 A doua zi, Moise s-a așezat să judece poporul, și poporul a stat înaintea lui de dimineața până seara. 14 Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor și a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, și tot poporul stă înaintea ta de dimineața până seara?" 15 Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine*Lev. 24:12.Num. 15:34. la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. 16 Când au vreo treabă*Cap. 23:7;24:14.Deut. 17:8.2 Sam. 15:3.Iov 31:13.Fapte 18:15.1 Cor. 6:1., vin la mine; eu judec între ei și fac cunoscute*Lev. 24:15.Num. 15:35;27:6;36:6-9. poruncile lui Dumnezeu și legile Lui." 17 Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. 18 Te istovești singur și vei istovi și poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea face*Num. 11:14,17.Deut. 1:9,12. singur. 19 Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat, și Dumnezeu*Cap. 3:12. va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului*Cap. 4:16;20:19.Deut. 5:5. înaintea lui Dumnezeu și du*Num. 27:5. pricinile înaintea lui Dumnezeu. 20 Învață-i*Deut. 4:1,5;5:1;6:1,2;7:11. poruncile și legile și arată-le calea*Ps. 143:8. pe care trebuie s-o urmeze și ce*Deut. 1:18. trebuie să facă. 21 Alege din tot poporul oameni*Vers. 25.Deut. 1:15,16;16:18.2 Cron. 19:5-10.Fapte 6:3. destoinici*Gen. 42:18.2 Sam. 23:3.2 Cron. 19:9., temători de Dumnezeu, oameni de încredere*Ezec. 18:8., vrăjmași*Deut. 16:19. ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. 22 Ei să judece poporul în tot timpul*Vers. 26.; să aducă*Vers. 26.Lev. 24:11.Num. 15:33;27:2;36:1.Deut. 1:17;17:8. înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înșiși. În felul acesta, îți vei ușura sarcina, căci*Num. 11:17. o vor purta și ei împreună cu tine. 23 Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea*Vers. 18. face față lucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit la*Gen. 18:33;30:25. Cap. 16:29.2 Sam. 19:39. locul lui." 24 Moise a ascultat sfatul socrului său și a făcut tot ce spusese el. 25 Moise*Deut. 1:15.Fapte 6:5. a ales oameni destoinici din tot Israelul și i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. 26 Ei judecau*Vers. 22. poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile*Iov 29:16. grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși. 27 Apoi Moise a trimis*Num. 10:29,30. pe socrul său în țara lui.