1 And the word of Jehovah came unto me, saying, 2 Son of man, speak to the children of thy people, and say unto them, When I bring the sword upon a land, and the people of the land take a man from among them, and set him for their watchman; 3 if, when he seeth the sword come upon the land, he blow the trumpet, and warn the people; 4 then whosoever heareth the sound of the trumpet, and taketh not warning, if the sword come, and take him away, his blood shall be upon his own head. 5 He heard the sound of the trumpet, and took not warning; his blood shall be upon him; whereas if he had taken warning, he would have delivered his soul. 6 But if the watchman see the sword come, and blow not the trumpet, and the people be not warned, and the sword come, and take any person from among them; he is taken away in his iniquity, but his blood will I require at the watchman’s hand.

7 So thou, son of man, I have set thee a watchman unto the house of Israel; therefore hear the word at my mouth, and give them warning from me. 8 When I say unto the wicked, O wicked man, thou shalt surely die, and thou dost not speak to warn the wicked from his way; that wicked man shall die in his iniquity, but his blood will I require at thy hand. 9 Nevertheless, if thou warn the wicked of his way to turn from it, and he turn not from his way; he shall die in his iniquity, but thou hast delivered thy soul.

10 And thou, son of man, say unto the house of Israel: Thus ye speak, saying, Our transgressions and our sins are upon us, and we pine away in them; how then can we live? 11 Say unto them, As I live, saith the Lord Jehovah, I have no pleasure in the death of the wicked; but that the wicked turn from his way and live: turn ye, turn ye from your evil ways; for why will ye die, O house of Israel? 12 And thou, son of man, say unto the children of thy people, The righteousness of the righteous shall not deliver him in the day of his transgression; and as for the wickedness of the wicked, he shall not fall thereby in the day that he turneth from his wickedness; neither shall he that is righteous be able to live thereby in the day that he sinneth. 13 When I say to the righteous, that he shall surely live; if he trust to his righteousness, and commit iniquity, none of his righteous deeds shall be remembered; but in his iniquity that he hath committed, therein shall he die. 14 Again, when I say unto the wicked, Thou shalt surely die; if he turn from his sin, and do that which is lawful and right; 15 if the wicked restore the pledge, give again that which he had taken by robbery, walk in the statutes of life, committing no iniquity; he shall surely live, he shall not die. 16 None of his sins that he hath committed shall be remembered against him: he hath done that which is lawful and right; he shall surely live.

17 Yet the children of thy people say, The way of the Lord is not equal: but as for them, their way is not equal. 18 When the righteous turneth from his righteousness, and committeth iniquity, he shall even die therein. 19 And when the wicked turneth from his wickedness, and doeth that which is lawful and right, he shall live thereby. 20 Yet ye say, The way of the Lord is not equal. O house of Israel, I will judge you every one after his ways.

21 And it came to pass in the twelfth year of our captivity, in the tenth month, in the fifth day of the month, that one that had escaped out of Jerusalem came unto me, saying, The city is smitten. 22 Now the hand of Jehovah had been upon me in the evening, before he that was escaped came; and he had opened my mouth, until he came to me in the morning; and my mouth was opened, and I was no more dumb.

23 And the word of Jehovah came unto me, saying, 24 Son of man, they that inhabit those waste places in the land of Israel speak, saying, Abraham was one, and he inherited the land: but we are many; the land is given us for inheritance. 25 Wherefore say unto them, Thus saith the Lord Jehovah: Ye eat with the blood, and lift up your eyes unto your idols, and shed blood: and shall ye possess the land? 26 Ye stand upon your sword, ye work abomination, and ye defile every one his neighbor’s wife: and shall ye possess the land? 27 Thus shalt thou say unto them, Thus saith the Lord Jehovah: As I live, surely they that are in the waste places shall fall by the sword; and him that is in the open field will I give to the beasts to be devoured; and they that are in the strongholds and in the caves shall die of the pestilence. 28 And I will make the land a desolation and an astonishment; and the pride of her power shall cease; and the mountains of Israel shall be desolate, so that none shall pass through. 29 Then shall they know that I am Jehovah, when I have made the land a desolation and an astonishment, because of all their abominations which they have committed.

30 And as for thee, son of man, the children of thy people talk of thee by the walls and in the doors of the houses, and speak one to another, every one to his brother, saying, Come, I pray you, and hear what is the word that cometh forth from Jehovah. 31 And they come unto thee as the people cometh, and they sit before thee as my people, and they hear thy words, but do them not; for with their mouth they show much love, but their heart goeth after their gain. 32 And, lo, thou art unto them as a very lovely song of one that hath a pleasant voice, and can play well on an instrument; for they hear thy words, but they do them not. 33 And when this cometh to pass (behold, it cometh), then shall they know that a prophet hath been among them.

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, vorbește copiilor*Cap. 3:11. poporului tău și spune-le: ‘Când*Cap. 14:17. voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare și-l va pune ca străjer*2 Sam. 18:24,25.2 Împ. 9:17. Vers. 7.Osea 9:8., 3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trâmbiță și va da de știre poporului 4 și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiței nu se va feri și va veni sabia și-l va prinde, sângele*Cap. 18:13. lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui, dar, dacă se va feri, își va scăpa viața. 6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia și nu va suna din trâmbiță și dacă poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii*Vers. 8. lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’ 7 Acum, fiul omului*Cap. 3:17., te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. 8 Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. 10 Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ‘Voi cu drept cuvânt ziceți: «Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim*Cap. 24:23. – cum*Is. 49:14. Cap. 37:11. am putea să trăim?»’ 11 Spune-le: ‘«Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că nu doresc*2 Sam. 14:14. Cap. 18:23,32.2 Pet. 3:9. moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce*Cap. 18:31. vreți să muriți, voi, casa lui Israel?»’ 12 Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea*Cap. 3:20;18:24,26,27. celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui și cel rău nu va cădea*2 Cron. 7:14. lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege.’ 13 Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede*Cap. 3:20;18:24. în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. 14 Dimpotrivă, când*Cap. 3:18,19;18:27. zic celui rău: ‘Vei muri!’, dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, 15 dacă dă înapoi*Cap. 18:7. zălogul, întoarce*Exod 22:2,4.Lev. 6:2,4,5.Num. 5:6,7.Luca 19:8. ce a răpit, urmează învățăturile*Lev. 18:5. Cap. 20:11,13,21. care dau viața și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri. 16 Toate*Cap. 18:22. păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit! 17 Copiii*Vers. 20. Cap. 18:25,29. poporului tău zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuși mai degrabă calea lor nu este dreaptă! 18 Dacă*Cap. 18:26,27. cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. 19 Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! 20 Fiindcă ziceți: ‘Calea*Vers. 17. Cap. 18:25,29. Domnului nu este dreaptă!’, vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!" 21 În al doisprezecelea an*Cap. 1:2., în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om*Cap. 24:26. care scăpase din Ierusalim a venit la mine și a zis: „Cetatea*2 Împ. 25:4. a fost luată!" 22 Dar mâna*Cap. 1:3. Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese*Cap. 24:27. gura până a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. 23 Atunci, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 24 „Fiul omului, cei ce*Cap. 34:2. locuiesc în dărâmăturile*Vers. 27. Cap. 36:4. acelea în țara lui Israel zic: ‘Avraam*Is. 51:2.Fapte 7:5. era singur, și tot a moștenit țara; dar noi*Mica 3:11.Mat. 3:9.Ioan 8:39. suntem mulți și țara ne-a fost dată în stăpânire!’ 25 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi mâncați*Gen. 9:4.Lev. 3:17;7:26;17:10;19:26.Deut. 12:16. carne cu sânge, vă ridicați*Cap. 18:6. ochii spre idolii voștri și vărsați*Cap. 22:6,9. sânge. Și voi să stăpâniți țara? 26 Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvârșiți urâciuni, fiecare din voi necinstește*Cap. 18:6;22:11. pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpâniți țara?»’ 27 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pe viața Mea că cei ce*Vers. 24. locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor*Cap. 39:4., iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri*Jud. 6:2.1 Sam. 13:6. vor muri de ciumă. 28 Voi preface*Ier. 44:2,6,22. Cap. 36:34,35. țara într-o pustietate și într-un pustiu; mândria*Cap. 7:24;24:21;30:6,7. tăriei ei se va sfârși, munții*Cap. 6:2,3,6. lui Israel vor fi pustiiți și nimeni nu va mai trece prin ei. 29 Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârșit.»’ 30 Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și zic*Is. 29:13. unul altuia, fiecare fratelui său: ‘Veniți dar și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!’ 31 Și vin*Cap. 14:1;20:1. cu grămada la tine, stau*Cap. 8:1. înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura*Ps. 78:36,37.Is. 29:13. vorbesc dulce de tot, dar cu inima*Mat. 13:22. umblă tot după poftele lor. 32 Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu un glas frumos și iscusit la cântare pe coarde. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc. 33 Când*1 Sam. 3:20. se vor întâmpla însă aceste lucruri – și iată că se întâmplă! – vor ști*Cap. 2:5. că era un proroc în mijlocul lor."