1 And he heard the words of Laban’s sons, saying, Jacob hath taken away all that was our father’s; and of that which was our father’s hath he gotten all this glory. 2 And Jacob beheld the countenance of Laban, and, behold, it was not toward him as beforetime. 3 And Jehovah said unto Jacob, Return unto the land of thy fathers, and to thy kindred; and I will be with thee. 4 And Jacob sent and called Rachel and Leah to the field unto his flock, 5 and said unto them, I see your father’s countenance, that it is not toward me as beforetime; but the God of my father hath been with me. 6 And ye know that with all my power I have served your father. 7 And your father hath deceived me, and changed my wages ten times; but God suffered him not to hurt me. 8 If he said thus, The speckled shall be thy wages; then all the flock bare speckled: and if he said thus, The ringstreaked shall be thy wages; then bare all the flock ringstreaked. 9 Thus God hath taken away the cattle of your father, and given them to me. 10 And it came to pass at the time that the flock conceive, that I lifted up mine eyes, and saw in a dream, and, behold, the he-goats which leaped upon the flock were ringstreaked, speckled, and grizzled. 11 And the angel of God said unto me in the dream, Jacob: and I said, Here am I. 12 And he said, Lift up now thine eyes, and see: all the he-goats which leap upon the flock are ringstreaked, speckled, and grizzled: for I have seen all that Laban doeth unto thee. 13 I am the God of Beth-el, where thou anointedst a pillar, where thou vowedst a vow unto me: now arise, get thee out from this land, and return unto the land of thy nativity. 14 And Rachel and Leah answered and said unto him, Is there yet any portion or inheritance for us in our father’s house? 15 Are we not accounted by him as foreigners? for he hath sold us, and hath also quite devoured our money. 16 For all the riches which God hath taken away from our father, that is ours and our children’s: now then, whatsoever God hath said unto thee, do.

17 Then Jacob rose up, and set his sons and his wives upon the camels; 18 and he carried away all his cattle, and all his substance which he had gathered, the cattle of his getting, which he had gathered in Paddan-aram, to go to Isaac his father unto the land of Canaan. 19 Now Laban was gone to shear his sheep: and Rachel stole the teraphim that were her father’s. 20 And Jacob stole away unawares to Laban the Syrian, in that he told him not that he fled. 21 So he fled with all that he had; and he rose up, and passed over the River, and set his face toward the mountain of Gilead.

22 And it was told Laban on the third day that Jacob was fled. 23 And he took his brethren with him, and pursued after him seven days’ journey; and he overtook him in the mountain of Gilead. 24 And God came to Laban the Syrian in a dream of the night, and said unto him, Take heed to thyself that thou speak not to Jacob either good or bad. 25 And Laban came up with Jacob. Now Jacob had pitched his tent in the mountain: and Laban with his brethren encamped in the mountain of Gilead. 26 And Laban said to Jacob, What hast thou done, that thou hast stolen away unawares to me, and carried away my daughters as captives of the sword? 27 Wherefore didst thou flee secretly, and steal away from me, and didst not tell me, that I might have sent thee away with mirth and with songs, with tabret and with harp; 28 and didst not suffer me to kiss my sons and my daughters? now hast thou done foolishly. 29 It is in the power of my hand to do you hurt: but the God of your father spake unto me yesternight, saying, Take heed to thyself that thou speak not to Jacob either good or bad. 30 And now, though thou wouldest needs be gone, because thou sore longedst after thy father’s house, yet wherefore hast thou stolen my gods? 31 And Jacob answered and said to Laban, Because I was afraid: for I said, Lest thou shouldest take thy daughters from me by force. 32 With whomsoever thou findest thy gods, he shall not live: before our brethren discern thou what is thine with me, and take it to thee. For Jacob knew not that Rachel had stolen them.

33 And Laban went into Jacob’s tent, and into Leah’s tent, and into the tent of the two maid-servants; but he found them not. And he went out of Leah’s tent, and entered into Rachel’s tent. 34 Now Rachel had taken the teraphim, and put them in the camel’s saddle, and sat upon them. And Laban felt about all the tent, but found them not. 35 And she said to her father, Let not my lord be angry that I cannot rise up before thee; for the manner of women is upon me. And he searched, but found not the teraphim.

36 And Jacob was wroth, and chode with Laban: and Jacob answered and said to Laban, What is my trespass? what is my sin, that thou hast hotly pursued after me? 37 Whereas thou hast felt about all my stuff, what hast thou found of all thy household stuff? Set it here before my brethren and thy brethren, that they may judge betwixt us two. 38 These twenty years have I been with thee; thy ewes and thy she-goats have not cast their young, and the rams of thy flocks have I not eaten. 39 That which was torn of beasts I brought not unto thee; I bare the loss of it; of my hand didst thou require it, whether stolen by day or stolen by night. 40 Thus I was; in the day the drought consumed me, and the frost by night; and my sleep fled from mine eyes. 41 These twenty years have I been in thy house; I served thee fourteen years for thy two daughters, and six years for thy flock: and thou hast changed my wages ten times. 42 Except the God of my father, the God of Abraham, and the Fear of Isaac, had been with me, surely now hadst thou sent me away empty. God hath seen mine affliction and the labor of my hands, and rebuked thee yesternight.

43 And Laban answered and said unto Jacob, The daughters are my daughters, and the children are my children, and the flocks are my flocks, and all that thou seest is mine: and what can I do this day unto these my daughters, or unto their children whom they have borne? 44 And now come, let us make a covenant, I and thou; and let it be for a witness between me and thee. 45 And Jacob took a stone, and set it up for a pillar. 46 And Jacob said unto his brethren, Gather stones; and they took stones, and made a heap: and they did eat there by the heap. 47 And Laban called it Jegar-saha-dutha: but Jacob called it Galeed. 48 And Laban said, This heap is witness between me and thee this day. Therefore was the name of it called Galeed: 49 and Mizpah, for he said, Jehovah watch between me and thee, when we are absent one from another. 50 If thou shalt afflict my daughters, and if thou shalt take wives besides my daughters, no man is with us; see, God is witness betwixt me and thee. 51 And Laban said to Jacob, Behold this heap, and behold the pillar, which I have set betwixt me and thee. 52 This heap be witness, and the pillar be witness, that I will not pass over this heap to thee, and that thou shalt not pass over this heap and this pillar unto me, for harm. 53 The God of Abraham, and the God of Nahor, the God of their father, judge betwixt us. And Jacob sware by the Fear of his father Isaac. 54 And Jacob offered a sacrifice in the mountain, and called his brethren to eat bread: and they did eat bread, and tarried all night in the mountain. 55 And early in the morning Laban rose up, and kissed his sons and his daughters, and blessed them: and Laban departed, and returned unto his place.

1 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția*Ps. 49:16. aceasta." 2 Iacov s-a uitat și la fața*Cap. 4:5. lui Laban și iată că ea nu mai*Deut. 28:54. era ca înainte. 3 Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te*Cap. 28:15,20,21;32:9. în țara părinților tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine." 4 Iacov a trimis de a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. 5 El le-a zis: „După fața tatălui vostru, văd*Vers. 2. bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost*Vers. 3. cu mine. 6 Voi înșivă știți*Vers. 38-41. Cap. 30:29. că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7 Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece*Vers. 41. ori mi-a schimbat*Num. 14:22.Neem. 4:12.Iov 19:3.Zah. 8:23. simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit*Cap. 20:6.Ps. 105:14. să mă păgubească. 8 Ci când zicea el: ‘Mieii pestriți*Cap. 30:32. să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriți. Și când zicea: ‘Mieii bălțați să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălțați. 9 Dumnezeu a luat astfel*Vers. 1,16. toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. 10 Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălțați, pestriți și seini. 11 Și Îngerul*Cap. 48:16. lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. 12 El a zis: ‘Ridică ochii și privește: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălțați, pestriți și seini, căci am*Exod 3:7. văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde*Cap. 28:18-20. ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te*Vers. 3. Cap. 32:9., ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere.’" 14 Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte*Cap. 2:24. și moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a*Cap. 29:15,27. vândut și ne-a mâncat și banii? 16 Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu." 17 Iacov s-a sculat și a pus pe copiii și nevestele sale călare pe cămile. 18 Și-a luat toată turma și toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, și a plecat la tatăl său Isaac, în țara Canaan. 19 Pe când Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii*Cap. 35:2. tatălui său, 20 și Iacov a înșelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înștiințat de fuga sa. 21 A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul*Cap. 46:28.2 Împ. 12:17.Luca 9:51,53. (Eufrat) și s-a îndreptat spre muntele Galaad.

22 A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. 23 Laban a luat cu el pe frații săi*Cap. 13:8., l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaad. 24 Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis*Cap. 20:3.Iov 33:15.Mat. 1:20. lui Laban, Arameul, și i-a zis: „Ferește-te să spui o vorbă*Cap. 24:50. rea lui Iacov!" 25 Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul cu frații lui pe muntele Galaad. 26 Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat și mi-ai luat fetele*1 Sam. 30:2. ca pe niște roabe luate cu sabia? 27 Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înșelat și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cântecelor, în sunet de timpane și alăută. 28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut*Vers. 55.Rut 1:9,14.1 Împ. 19:20.Fapte 20:37. nepoții și fetele! Ca un nebun*1 Sam. 13:13.2 Cron. 16:9. ai lucrat. 29 Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul*Vers. 53. Cap. 28:13. tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută*Vers. 24.: ‘Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’ 30 Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat*Vers. 19.Jud. 18:24. dumnezeii mei?" 31 Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. 32 Dar să piară*Cap. 44:9. acela la care îți vei găsi dumnezeii tăi! În fața fraților noștri, cercetează și vezi ce-i la mine din ale tale, și ia-ți-l." Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. 35 Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula*Exod 20:12.Lev. 19:32. înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor." A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. 36 Iacov s-a mâniat și a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul și i-a zis: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atâta înverșunare? 37 Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici, înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amândoi! 38 Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ți s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate*Exod 22:10. de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi*Exod 22:12. ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. 40 Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. 41 Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujit*Cap. 29:27,28. paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat*Vers. 7. simbria. 42 Dacă n-aș fi avut*Ps. 124:1,2. cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme*Vers. 53.Is. 8:13. Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu*Cap. 29:32.Exod 3:7. a văzut suferința mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit*1 Cron. 12:17.Iuda 9. judecata." 43 Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? 44 Vino să facem amândoi un legământ*Cap. 26:28., și legământul acesta să slujească de mărturie*Ios. 24:27. între mine și tine!" 45 Iacov a luat*Cap. 28:18. o piatră și a pus-o ca stâlp de aducere aminte. 46 Iacov a zis fraților săi: „Strângeți pietre." Ei au strâns pietre și au făcut o movilă, și au mâncat acolo pe movilă. 47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). 48 Laban a zis: „Movila*Ios. 24:27. aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!" De aceea i-au pus numele Galed. 49 Se mai numește și Mițpa*Jud. 11:29.1 Sam. 7:5.(Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. 50 Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei mai lua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine." 51 Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine și tine. 52 Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău. 53 Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece*Cap. 16:5. între noi." Iacov a jurat*Cap. 21:23. pe Acela de care se temea*Vers. 42. Isaac. 54 Iacov a adus o jertfă pe munte și a poftit pe frații lui să mănânce; ei au mâncat și au rămas toată noaptea pe munte. 55 Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții și fetele și i-a binecuvântat*Cap. 28:1.. Apoi a plecat și s-a întors*Cap. 18:33;30:25. la locuința lui.