1 Therefore let us also, seeing we are compassed about with so great a cloud of witnesses, lay aside every weight, and the sin which doth so easily beset us, and let us run with patience the race that is set before us, 2 looking unto Jesus the author and perfecter of our faith, who for the joy that was set before him endured the cross, despising shame, and hath sat down at the right hand of the throne of God. 3 For consider him that hath endured such gainsaying of sinners against himself, that ye wax not weary, fainting in your souls. 4 Ye have not yet resisted unto blood, striving against sin: 5 and ye have forgotten the exhortation which reasoneth with you as with sons,

My son, regard not lightly the chastening of the Lord,

Nor faint when thou art reproved of him;

6 For whom the Lord loveth he chasteneth,

And scourgeth every son whom he receiveth.

7 It is for chastening that ye endure; God dealeth with you as with sons; for what son is there whom his father chasteneth not? 8 But if ye are without chastening, whereof all have been made partakers, then are ye bastards, and not sons. 9 Furthermore, we had the fathers of our flesh to chasten us, and we gave them reverence: shall we not much rather be in subjection unto the Father of spirits, and live? 10 For they indeed for a few days chastened us as seemed good to them; but he for our profit, that we may be partakers of his holiness. 11 All chastening seemeth for the present to be not joyous but grievous; yet afterward it yieldeth peaceable fruit unto them that have been exercised thereby, even the fruit of righteousness. 12 Wherefore lift up the hands that hang down, and the palsied knees; 13 and make straight paths for your feet, that that which is lame be not turned out of the way, but rather be healed.

14 Follow after peace with all men, and the sanctification without which no man shall see the Lord: 15 looking carefully lest there be any man that falleth short of the grace of God; lest any root of bitterness springing up trouble you, and thereby the many be defiled; 16 lest there be any fornicator, or profane person, as Esau, who for one mess of meat sold his own birthright. 17 For ye know that even when he afterward desired to inherit the blessing, he was rejected; for he found no place for a change of mind in his father, though he sought it diligently with tears.

18 For ye are not come unto a mount that might be touched, and that burned with fire, and unto blackness, and darkness, and tempest, 19 and the sound of a trumpet, and the voice of words; which voice they that heard entreated that no word more should be spoken unto them; 20 for they could not endure that which was enjoined, If even a beast touch the mountain, it shall be stoned; 21 and so fearful was the appearance, that Moses said, I exceedingly fear and quake: 22 but ye are come unto mount Zion, and unto the city of the living God, the heavenly Jerusalem, and to innumerable hosts of angels, 23 to the general assembly and church of the firstborn who are enrolled in heaven, and to God the Judge of all, and to the spirits of just men made perfect, 24 and to Jesus the mediator of a new covenant, and to the blood of sprinkling that speaketh better than that of Abel. 25 See that ye refuse not him that speaketh. For if they escaped not when they refused him that warned them on earth, much more shall not we escape who turn away from him that warneth from heaven: 26 whose voice then shook the earth: but now he hath promised, saying, Yet once more will I make to tremble not the earth only, but also the heaven. 27 And this word, Yet once more, signifieth the removing of those things that are shaken, as of things that have been made, that those things which are not shaken may remain. 28 Wherefore, receiving a kingdom that cannot be shaken, let us have grace, whereby we may offer service well-pleasing to God with reverence and awe: 29 for our God is a consuming fire.

1 Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să*Col. 3:8.1 Pet. 2:1. dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să*1 Cor. 9:24.Filip. 3:13,14. alergăm cu stăruință*Rom. 12:12. Cap. 10:36. în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care*Luca 24:26.Filip. 2:8.1 Pet. 1:11., pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade*Ps. 110:1. Cap. 1:3,13;8:1.1 Pet. 3:22. la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitați-vă dar*Mat. 10:24,25.Ioan 15:20. cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca*Gal. 6:9. nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-ați împotrivit încă*1 Cor. 10:13. Cap. 10:32-34. până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu*Iov 5:17.Prov. 3:11. disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepsește pe*Ps. 94:12;119:75.Prov. 3:12.Iac. 1:12.Apoc. 3:19. cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește." 7 Suferiți*Deut. 8:5.2 Sam. 7:14.Prov. 13:24;19:18;23:13. pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8 Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care*Ps. 73:14.1 Pet. 5:9. toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9 Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui*Num. 16:22;27:16.Iov 12:10.Ecl. 12:7.Is. 42:5;57:16.Zah. 12:1. duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca*Lev. 11:44;19:2.1 Pet. 1:15,16. să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada*Iac. 3:18. dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriți-vă*Iov 4:3,4.Is. 35:3. dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13 croiți*Prov. 4:26,27. cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci*Gal. 6:1. mai degrabă să fie vindecat. 14 Urmăriți*Ps. 34:14.Rom. 12:18;14:19.2 Tim. 2:22. pacea cu toți și sfințirea, fără*Mat. 5:8.2 Cor. 7:1.Efes. 5:5. care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luați seama*2 Cor. 6:1. bine ca*Gal. 5:4. nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca*Deut. 29:18. Cap. 3:12. nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16 Vegheați să*Efes. 5:3.Col. 3:5.1 Tes. 4:3. nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care*Gen. 25:33. pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Știți că mai pe urmă, când a vrut*Gen. 27:34,36,38. să capete binecuvântarea, n-a*Cap. 6:6. fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18 Voi nu v-ați apropiat de un munte*Exod 19:12,18,19;20:18.Deut. 4:11;5:22.Rom. 6:14;8:15.2 Tim. 1:7. care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut*Exod 20:19.Deut. 5:5,25;18:16. să nu li se mai vorbească 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar*Exod 19:13. un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata." 21 Și*Exod 19:16. priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!"). 22 Ci v-ați apropiat de*Gal. 4:26.Apoc. 3:12;21:2,10. muntele Sionului, de*Filip. 3:20. cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de*Deut. 33:2.Ps. 68:17.Iuda 14. zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întâi născuți*Exod 4:22.Iac. 1:18.Apoc. 14:4., care*Luca 10:20.Filip. 4:3.Apoc. 13:8. sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul*Gen. 18:25.Ps. 94:2. tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți*Filip. 3:12. Cap. 11:40. desăvârșiți, 24 de Isus, Mijlocitorul*Cap. 8:6;9:15. legământului celui nou, și de sângele*Exod 24:8. Cap. 10:22.1 Pet. 1:2. stropirii, care vorbește mai bine decât*Gen. 4:10. Cap. 11:4. sângele lui Abel. 25 Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă*Cap. 2:2,3;3:17;10:28,29. n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26 al*Exod 19:18. cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată*Hag. 2:6. nu numai pământul, ci și cerul." 27 Cuvintele acestea, „încă o dată", arată că schimbarea*Ps. 102:26.Mat. 24:35.2 Pet. 3:10.Apoc. 21:1. lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29 fiindcă Dumnezeul*Exod 24:17.Deut. 4:24;9:3.Ps. 50:3;97:3.Is. 66:15.2 Tes. 1:8. Cap. 10:27. nostru este „un foc mistuitor".