1 Wherefore, holy brethren, partakers of a heavenly calling, consider the Apostle and High Priest of our confession, even Jesus; 2 who was faithful to him that appointed him, as also was Moses in all his house. 3 For he hath been counted worthy of more glory than Moses, by so much as he that built the house hath more honor than the house. 4 For every house is builded by some one; but he that built all things is God. 5 And Moses indeed was faithful in all his house as a servant, for a testimony of those things which were afterward to be spoken; 6 but Christ as a son, over his house; whose house are we, if we hold fast our boldness and the glorying of our hope firm unto the end. 7 Wherefore, even as the Holy Spirit saith,

To-day if ye shall hear his voice,

8 Harden not your hearts, as in the provocation,

Like as in the day of the trial in the wilderness,

9 Where your fathers tried me by proving me,

And saw my works forty years.

10 Wherefore I was displeased with this generation,

And said, They do always err in their heart:

But they did not know my ways;

11 As I sware in my wrath,

They shall not enter into my rest.

12 Take heed, brethren, lest haply there shall be in any one of you an evil heart of unbelief, in falling away from the living God: 13 but exhort one another day by day, so long as it is called To-day; lest any one of you be hardened by the deceitfulness of sin: 14 for we are become partakers of Christ, if we hold fast the beginning of our confidence firm unto the end: 15 while it is said,

To-day if ye shall hear his voice,

Harden not your hearts, as in the provocation.

16 For who, when they heard, did provoke? nay, did not all they that came out of Egypt by Moses? 17 And with whom was he displeased forty years? was it not with them that sinned, whose bodies fell in the wilderness? 18 And to whom sware he that they should not enter into his rest, but to them that were disobedient? 19 And we see that they were not able to enter in because of unbelief.

1 De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea*Rom. 1:7.1 Cor. 1:2.Efes. 4:1.Filip. 3:14.2 Tes. 1:11.2 Tim. 1:9.2 Pet. 1:10. cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul*Rom. 15:8. Cap. 2:17;4:14;5:5;6:20;8:1;9:11;10:21. și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2 care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise*Num. 12:7. Vers. 5. a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu". 3 Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce*Zah. 6:12.Mat. 16:18. a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși. 4 Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce*Efes. 2:10;3:9. Cap. 1:2. a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Cât despre Moise*Vers. 2., el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu", ca slugă*Exod 14:31.Num. 12:7.Deut. 3:24.Ios. 1:2;8:31., ca să mărturisească*Deut. 18:15,18,19. despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. 6 Dar Hristos este credincios ca Fiu*Cap. 1:2., peste*1 Cor. 3:16;6:19.2 Cor. 6:16.Efes. 2:21,22.1 Tim. 3:15.1 Pet. 2:5. casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă*Mat. 10:22;24:13.Rom. 5:2.Col. 1:23. Vers. 14. Cap. 6:11; 10:35. păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. 7 De aceea, cum zice Duhul*2 Sam. 23:2.Fapte 1:16. Sfânt: „Astăzi*Ps. 95:7. Vers. 15., dacă auziți glasul Lui, 8 nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9 unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’ 11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" 12 Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi", pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă*Vers. 6. păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început, 15 câtă vreme se zice: „Astăzi*Vers. 7., dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii." 16 Cine*Num. 14:2,4,11,24,30.Deut. 1:34,36,38. au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise? 17 Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale*Num. 14:22;26:65.Ps. 106:26.1 Cor. 10:5.Iuda 5. căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Și cui*Num. 14:30.Deut. 1:34,35. S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19 Vedem*Cap. 4:6. dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.