1 Woe unto them that decree unrighteous decrees, and to the writers that write perverseness; 2 to turn aside the needy from justice, and to rob the poor of my people of their right, that widows may be their spoil, and that they may make the fatherless their prey! 3 And what will ye do in the day of visitation, and in the desolation which shall come from far? to whom will ye flee for help? and where will ye leave your glory? 4 They shall only bow down under the prisoners, and shall fall under the slain. For all this his anger is not turned away, but his hand is stretched out still.

5 Ho Assyrian, the rod of mine anger, the staff in whose hand is mine indignation! 6 I will send him against a profane nation, and against the people of my wrath will I give him a charge, to take the spoil, and to take the prey, and to tread them down like the mire of the streets. 7 Howbeit he meaneth not so, neither doth his heart think so; but it is in his heart to destroy, and to cut off nations not a few. 8 For he saith, Are not my princes all of them kings? 9 Is not Calno as Carchemish? is not Hamath as Arpad? is not Samaria as Damascus? 10 As my hand hath found the kingdoms of the idols, whose graven images did excel them of Jerusalem and of Samaria; 11 shall I not, as I have done unto Samaria and her idols, so do to Jerusalem and her idols?

12 Wherefore it shall come to pass, that, when the Lord hath performed his whole work upon mount Zion and on Jerusalem, I will punish the fruit of the stout heart of the king of Assyria, and the glory of his high looks. 13 For he hath said, By the strength of my hand I have done it, and by my wisdom; for I have understanding: and I have removed the bounds of the peoples, and have robbed their treasures, and like a valiant man I have brought down them that sit on thrones: 14 and my hand hath found as a nest the riches of the peoples; and as one gathereth eggs that are forsaken, have I gathered all the earth: and there was none that moved the wing, or that opened the mouth, or chirped.

15 Shall the axe boast itself against him that heweth therewith? shall the saw magnify itself against him that wieldeth it? as if a rod should wield them that lift it up, or as if a staff should lift up him that is not wood. 16 Therefore will the Lord, Jehovah of hosts, send among his fat ones leanness; and under his glory there shall be kindled a burning like the burning of fire. 17 And the light of Israel will be for a fire, and his Holy One for a flame; and it will burn and devour his thorns and his briers in one day. 18 And he will consume the glory of his forest, and of his fruitful field, both soul and body: and it shall be as when a standard-bearer fainteth. 19 And the remnant of the trees of his forest shall be few, so that a child may write them.

20 And it shall come to pass in that day, that the remnant of Israel, and they that are escaped of the house of Jacob, shall no more again lean upon him that smote them, but shall lean upon Jehovah, the Holy One of Israel, in truth. 21 A remnant shall return, even the remnant of Jacob, unto the mighty God. 22 For though thy people, Israel, be as the sand of the sea, only a remnant of them shall return: a destruction is determined, overflowing with righteousness. 23 For a full end, and that determined, will the Lord, Jehovah of hosts, make in the midst of all the earth.

24 Therefore thus saith the Lord, Jehovah of hosts, O my people that dwellest in Zion, be not afraid of the Assyrian, though he smite thee with the rod, and lift up his staff against thee, after the manner of Egypt. 25 For yet a very little while, and the indignation against thee shall be accomplished, and mine anger shall be directed to his destruction. 26 And Jehovah of hosts will stir up against him a scourge, as in the slaughter of Midian at the rock of Oreb: and his rod will be over the sea, and he will lift it up after the manner of Egypt. 27 And it shall come to pass in that day, that his burden shall depart from off thy shoulder, and his yoke from off thy neck, and the yoke shall be destroyed by reason of fatness.

28 He is come to Aiath, he is passed through Migron; at Michmash he layeth up his baggage; 29 they are gone over the pass; they have taken up their lodging at Geba; Ramah trembleth; Gibeah of Saul is fled. 30 Cry aloud with thy voice, O daughter of Gallim! hearken, O Laishah! O thou poor Anathoth! 31 Madmenah is a fugitive; the inhabitants of Gebim flee for safety. 32 This very day shall he halt at Nob: he shaketh his hand at the mount of the daughter of Zion, the hill of Jerusalem.

33 Behold, the Lord, Jehovah of hosts, will lop the boughs with terror: and the high of stature shall be hewn down, and the lofty shall be brought low. 34 And he will cut down the thickets of the forest with iron, and Lebanon shall fall by a mighty one.

1 Vai de cei ce rostesc*Ps. 58:2;94:20. hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte, 2 ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor și să jefuiască pe orfani! 3 „Ce*Iov 31:14. veți face voi în ziua pedepsei*Osea 9:7.Luca 19:44. și a pieirii care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția?" 4 Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu*Cap. 5:25;9:12,17,21. toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui tot întinsă este.

5 „Vai de asirian", zice Domnul, „nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul*Ier. 51:20. urgiei Mele! 6 I-am dat drumul împotriva unui neam*Cap. 9:17. nelegiuit, l-am trimis*Ier. 34:22. împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. 7 Dar*Gen. 50:20.Mica 4:12. el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândește decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. 8 Căci*2 Împ. 18:24;19:10. el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâția împărați? 9 Nu s-a întâmplat cu Calno*Amos 6:2. la fel ca*2 Cron. 35:20. și cu Carchemișul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca*2 Împ. 16:9. Damascului? 10 După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria), 11 cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?’" 12 Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe*2 Împ. 19:31. muntele Sionului și la Ierusalim, „voi*Ier. 50:18. pedepsi", zice Domnul, „pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, 13 căci*Cap. 37:24.Ezec. 28:4.Dan. 4:30. el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; 14 am pus mâna*Iov 31:25. pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ 15 Se fălește*Ier. 51:20. oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește fierăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!" 16 De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii*Cap. 5:17. lui cei voinici și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. 17 Lumina lui Israel se va preface în foc și Sfântul lui, într-o flacără care*Cap. 9:18;27:4. va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui într-o zi. 18 Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și a câmpiilor*2 Împ. 19:23. lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin. 19 Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați și un copil le-ar putea scrie numărul. 20 În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu*2 Împ. 16:7.2 Cron. 28:20. se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21 O rămășiță*Cap. 7:3., rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. 22 Chiar*Rom. 9:27. dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai*Cap. 6:13. o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea*Cap. 28:22. este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. 23 Și*Cap. 28:22.Dan. 9:27.Rom. 9:28. nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată țara. 24 Totuși, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu*Cap. 37:6. te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii*Exod 14:1.. 25 Dar*Cap. 54:7., peste puțină vreme, pedeapsa*Dan. 11:36. va înceta și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească." 26 Domnul oștirilor va învârti biciul*2 Împ. 19:35. împotriva lui, cum a lovit pe Madian*Jud. 7:25. Cap. 9:4. la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul*Exod 14:26,27. o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27 În ziua aceea, se*Cap. 14:25. va lua povara lui de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime*Ps. 105:15.Dan. 9:24.1 Ioan 2:20.. 28 El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș. 29 Trec trecătoarea*1 Sam. 13:23., se culcă la Gheba*1 Sam. 11:4.; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30 Ridică-ți glasul, fiica*1 Sam. 25:44. Galimului! Ia seama, Lais*Jud. 18:7.! Vai*Ios. 21:18. de tine, Anatot! 31 Madmena*Ios. 15:31. se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32 Încă o zi de oprire la*1 Sam. 21:1;22:19.Neem. 11:32. Nob, și amenință*Cap. 13:2. cu mâna lui muntele fiicei*Cap. 37:22. Sionului, dealul Ierusalimului. 33 Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie crăcile cu putere; cei*Amos 2:9. mai mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți. 34 Dă jos cu fierul crângul pădurii și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.