1 Yet now hear, O Jacob my servant, and Israel, who I have chosen: 2 Thus saith Jehovah that made thee, and formed thee from the womb, who will help thee: Fear not, O Jacob my servant; and thou, Jeshurun, whom I have chosen. 3 For I will pour water upon him that is thirsty, and streams upon the dry ground; I will pour my Spirit upon thy seed, and my blessing upon thine offspring: 4 and they shall spring up among the grass, as willows by the watercourses. 5 One shall say, I am Jehovah’s; and another shall call himself by the name of Jacob; and another shall subscribe with his hand unto Jehovah, and surname himself by the name of Israel.

6 Thus saith Jehovah, the King of Israel, and his Redeemer, Jehovah of hosts: I am the first, and I am the last; and besides me there is no God. 7 And who, as I, shall call, and shall declare it, and set it in order for me, since I established the ancient people? and the things that are coming, and that shall come to pass, let them declare. 8 Fear ye not, neither be afraid: have I not declared unto thee of old, and showed it? and ye are my witnesses. Is there a God besides me? yea, there is no Rock; I know not any.

9 They that fashion a graven image are all of them vanity; and the things that they delight in shall not profit; and their own witnesses see not, nor know: that they may be put to shame. 10 Who hath fashioned a god, or molten an image that is profitable for nothing? 11 Behold, all his fellows shall be put to shame; and the workmen, they are of men: let them all be gathered together, let them stand up; they shall fear, they shall be put to shame together.

12 The smith maketh an axe, and worketh in the coals, and fashioneth it with hammers, and worketh it with his strong arm: yea, he is hungry, and his strength faileth; he drinketh no water, and is faint. 13 The carpenter stretcheth out a line; he marketh it out with a pencil; he shapeth it with planes, and he marketh it out with the compasses, and shapeth it after the figure of a man, according to the beauty of a man, to dwell in a house. 14 He heweth him down cedars, and taketh the holm-tree and the oak, and strengtheneth for himself one among the trees of the forest: he planteth a fir-tree, and the rain doth nourish it. 15 Then shall it be for a man to burn; and he taketh thereof, and warmeth himself; yea, he kindleth it, and baketh bread: yea, he maketh a god, and worshippeth it; he maketh it a graven image, and falleth down thereto. 16 He burneth part thereof in the fire; with part thereof he eateth flesh; he roasteth roast, and is satisfied; yea, he warmeth himself, and saith, Aha, I am warm, I have seen the fire. 17 And the residue thereof he maketh a god, even his graven image; he falleth down unto it and worshippeth, and prayeth unto it, and saith, Deliver me; for thou art my god.

18 They know not, neither do they consider: for he hath shut their eyes, that they cannot see; and their hearts, that they cannot understand. 19 And none calleth to mind, neither is there knowledge nor understanding to say, I have burned part of it in the fire; yea, also I have baked bread upon the coals thereof; I have roasted flesh and eaten it: and shall I make the residue thereof an abomination? shall I fall down to the stock of a tree? 20 He feedeth on ashes; a deceived heart hath turned him aside; and he cannot deliver his soul, nor say, Is there not a lie in my right hand?

21 Remember these things, O Jacob, and Israel; for thou art my servant: I have formed thee; thou art my servant: O Israel, thou shalt not be forgotten of me. 22 I have blotted out, as a thick cloud, thy transgressions, and, as a cloud, thy sins: return unto me; for I have redeemed thee. 23 Sing, O ye heavens, for Jehovah hath done it; shout, ye lower parts of the earth; break forth into singing, ye mountains, O forest, and every tree therein: for Jehovah hath redeemed Jacob, and will glorify himself in Israel.

24 Thus saith Jehovah, thy Redeemer, and he that formed thee from the womb: I am Jehovah, that maketh all things; that stretcheth forth the heavens alone; that spreadeth abroad the earth (who is with me?); 25 that frustrateth the signs of the liars, and maketh diviners mad; that turneth wise men backward, and maketh their knowledge foolish; 26 that confirmeth the word of his servant, and performeth the counsel of his messengers; that saith of Jerusalem, She shall be inhabited; and of the cities of Judah, They shall be built, and I will raise up the waste places thereof; 27 that saith to the deep, Be dry, and I will dry up thy rivers; 28 That saith of Cyrus, He is my shepherd, and shall perform all my pleasure, even saying of Jerusalem, She shall be built; and of the temple, Thy foundation shall be laid.

1 Ascultă acum, Iacove*Vers. 21. Cap. 41:8;43:1.Ier. 30:10;46:27,28., robul Meu, Israele, pe care te-am ales! 2 Așa vorbește Domnul, care*Cap. 43:1,7. te-a făcut și întocmit și care de la nașterea ta este sprijinul tău: Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul*Deut. 32:15. Meu, pe care l-am ales. 3 Căci voi turna*Cap. 35:7.Ioel 2:28.Ioan 7:38.Fapte 2:18. ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, și binecuvântarea Mea peste odraslele tale, 4 și vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă. 5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’ Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mâna lui: ‘Al Domnului sunt!’ Și va fi cinstit cu numele lui Israel." 6 Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și*Vers. 24. Cap. 43:1,14. Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: „Eu*Cap. 41:4;48:12.Apoc. 1:8,17;22:13. sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. 7 Cine*Cap. 41:4,22;45:21. a făcut prorocii ca Mine (să spună și să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul și ce are să se întâmple! 8 Nu vă temeți și nu tremurați, căci*Cap. 41:22. nu ți-am vestit și nu ți-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi*Cap. 43:10,12. Îmi sunteți martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu*Deut. 4:35,39;32:39.1 Sam. 2:2.2 Sam. 22:32. Cap. 45:5. este altă Stâncă, nu cunosc alta!" 9 Cei ce*Cap. 41:24,29. fac idoli, toți sunt deșertăciune și cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au*Ps. 115:4. nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de rușine. 10 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol și să nu*Ier. 10:5.Hab. 2:18. fi tras niciun folos din el? 11 Iată, toți închinătorii lor vor rămâne de rușine*Ps. 97:7. Cap. 1:29; 42:17;45:16., căci înșiși meșterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toții, să se înfățișeze, și tot vor tremura cu toții și vor fi acoperiți de rușine. 12 Fierarul*Cap. 40:19;41:6.Ier. 10:3. face o secure, lucrează cu cărbuni și o fățuiește și-i dă un chip cu lovituri de ciocan și o lucrează cu puterea brațului, dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. 13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, fățuiește lemnul cu o rindea și-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 14 Își taie cedri, goruni și stejari, pe care și-i alege dintre copacii din pădure. Sădește brazi, și ploaia îi face să crească. 15 Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol și îngenunchează înaintea lui! 16 O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carnea, pregătește o friptură și se satură; se și încălzește și zice: „Ha! ha! M-am încălzit, simt focul!" 17 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă și strigă: „Mântuiește-mă, căci tu ești dumnezeul meu!" 18 Ei*Cap. 45:20. nu pricep și nu înțeleg, căci li s-au lipit*2 Tes. 2:11. ochii, ca să nu vadă, și inima, ca să nu înțeleagă. 19 Niciunul nu intră în sine*Cap. 46:8. însuși și n-are nici minte, nici pricepere să-și zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne și am mâncat-o. Și să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăți de lemn?" 20 El se hrănește cu cenușă, inima*Osea 4:12.Rom. 1:21.2 Tes. 2:11. lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-și mântuiască sufletul și să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?" 21 „Ține minte aceste lucruri, Iacove, și tu, Israele, căci ești robul*Vers. 1,2. Meu. Eu te-am făcut, tu ești robul Meu, Israele, nu Mă uita! 22 Eu îți șterg*Cap. 43:25. fărădelegile ca un nor și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu*Cap. 43:1;48:20.1 Cor. 6:20.1 Pet. 1:18,19. te-am răscumpărat." 23 Bucurați-vă*Ps. 69:34;96:11,12. Cap. 42:10;49:13.Ier. 51:48.Apoc. 18:20., ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunați de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Și voi, pădurilor, cu toți copacii voștri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Și-a arătat slava în Israel. 24 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul*Cap. 43:14;44:6. tău, Cel ce*Cap. 43:1. te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu*Iov 9:8.Ps. 104:2. Cap. 40:22;42:5;45:12;51:13. singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine? 25 Eu zădărnicesc*Cap. 47:13. semnele prorocilor*Ier. 50:36. mincinoși și arăt ca înșelători pe ghicitori; fac pe cei înțelepți să dea înapoi și*1 Cor. 1:20. le prefac știința în nebunie. 26 Dar*Zah. 1:6. întăresc cuvântul robului Meu și împlinesc ce prorocesc trimișii Mei; Eu zic despre Ierusalim: ‘Va fi locuit’ și despre cetățile lui Iuda: ‘Vor fi zidite iarăși și le voi ridica dărâmăturile.’ 27 Eu*Ier. 50:38;51:32,36. zic adâncului: ‘Usucă-te și îți voi seca râurile.’ 28 Eu zic despre Cirus: ‘El este păstorul Meu și el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: «Să fie*2 Cron. 36:22,23.Ezra 1:1. Cap. 45:13. zidit iarăși!» și despre Templu: «Să i se pună temeliile!»’"