1 The righteous perisheth, and no man layeth it to heart; and merciful men are taken away, none considering that the righteous is taken away from the evil to come. 2 He entereth into peace; they rest in their beds, each one that walketh in his uprightness.

3 But draw near hither, ye sons of the sorceress, the seed of the adulterer and the harlot. 4 Against whom do ye sport yourselves? against whom make ye a wide mouth, and put out the tongue? are ye not children of transgression, a seed of falsehood, 5 ye that inflame yourselves among the oaks, under every green tree; that slay the children in the valleys, under the clefts of the rocks? 6 Among the smooth stones of the valley is thy portion; they, they are thy lot; even to them hast thou poured a drink-offering, thou hast offered an oblation. Shall I be appeased for these things? 7 Upon a high and lofty mountain hast thou set thy bed; thither also wentest thou up to offer sacrifice. 8 And behind the doors and the posts hast thou set up thy memorial: for thou hast uncovered thyself to another than me, and art gone up; thou hast enlarged thy bed, and made thee a covenant with them: thou lovedst their bed where thou sawest it. 9 And thou wentest to the king with oil, and didst increase thy perfumes, and didst send thine ambassadors far off, and didst debase thyself even unto Sheol. 10 Thou wast wearied with the length of thy way; yet saidst thou not, It is in vain: thou didst find a quickening of thy strength; therefore thou wast not faint.

11 And of whom hast thou been afraid and in fear, that thou liest, and hast not remembered me, nor laid it to thy heart? have not I held my peace even of long time, and thou fearest me not? 12 I will declare thy righteousness; and as for thy works, they shall not profit thee. 13 When thou criest, let them that thou hast gathered deliver thee; but the wind shall take them, a breath shall carry them all away: but he that taketh refuge in me shall possess the land, and shall inherit my holy mountain.

14 And he will say, Cast ye up, cast ye up, prepare the way, take up the stumbling-block out of the way of my people. 15 For thus saith the high and lofty One that inhabiteth eternity, whose name is Holy: I dwell in the high and holy place, with him also that is of a contrite and humble spirit, to revive the spirit of the humble, and to revive the heart of the contrite. 16 For I will not contend for ever, neither will I be always wroth; for the spirit would faint before me, and the souls that I have made. 17 For the iniquity of his covetousness was I wroth, and smote him; I hid my face and was wroth; and he went on backsliding in the way of his heart. 18 I have seen his ways, and will heal him: I will lead him also, and restore comforts unto him and to his mourners. 19 I create the fruit of the lips: Peace, peace, to him that is far off and to him that is near, saith Jehovah; and I will heal him. 20 But the wicked are like the troubled sea; for it cannot rest, and its waters cast up mire and dirt. 21 There is no peace, saith my God, to the wicked.

1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii*Ps. 12:1.Mica 7:2. de bine, și*1 Împ. 14:13.2 Împ. 22:20. nimeni nu ia aminte că din pricina răutății*57:1 Sau: înaintea nenorocirii. este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul*2 Cron. 16:14. lui. 3 „Dar voi apropiați-vă încoace, fii*Mat. 16:4. ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub*2 Împ. 16:4;17:10.Ier. 2:20. orice copac verde, care*Lev. 18:21;20:2.2 Împ. 10:3;23:10.Ier. 7:31.Ezec. 16:20;20:26. înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte*Ezec. 23:41. înalt și ridicat îți faci culcușul*Ezec. 16:16,25.; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place*Ezec. 16:26,28;23:2-20. legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci*Cap. 30:6.Ezec. 16:33;23:16.Osea 7:11;12:1. la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și*Ier. 2:25. nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de*Cap. 51:12,13. cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu*Ps. 50:21. tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt." 14 Și El zice: „Croiți*Cap. 40:3;62:10., croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!" 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume*Iov 6:10.Luca 1:49. este sfânt: „Eu*Ps. 68:4.Zah. 2:13. locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu*Ps. 34:18;51:17;138:6. Cap. 66:2. omul zdrobit și smerit, ca*Ps. 147:3. Cap. 61:1. să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu*Ps. 85:5;103:9.Mica 7:18. vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care*Num. 16:22.Iov 34:14.Evr. 12:9. le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei*Ier. 6:13. lui M-am*Cap. 8:17;45:15. mâniat și l-am lovit, M-am*Cap. 9:13. ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi*Ier. 3:22. tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng*Cap. 61:2. împreună cu el. 19 Voi pune lauda*Evr. 13:15. pe buze: Pace, pace celui*Fapte 2:39.Efes. 2:17. de departe și celui de aproape!", zice Domnul. „Da*Iov 15:20.Prov. 4:16., Eu îl voi tămădui! 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace*Cap. 48:22.", zice Dumnezeul meu.