1 Now the word of Jehovah came unto Jonah the son of Amittai, saying, 2 Arise, go to Nineveh, that great city, and cry against it; for their wickedness is come up before me. 3 But Jonah rose up to flee unto Tarshish from the presence of Jehovah; and he went down to Joppa, and found a ship going to Tarshish: so he paid the fare thereof, and went down into it, to go with them unto Tarshish from the presence of Jehovah.

4 But Jehovah sent out a great wind upon the sea, and there was a mighty tempest on the sea, so that the ship was like to be broken. 5 Then the mariners were afraid, and cried every man unto his god; and they cast forth the wares that were in the ship into the sea, to lighten it unto them. But Jonah was gone down into the innermost parts of the ship; and he lay, and was fast asleep. 6 So the shipmaster came to him, and said unto him, What meanest thou, O sleeper? arise, call upon thy God, if so be that God will think upon us, that we perish not. 7 And they said every one to his fellow, Come, and let us cast lots, that we may know for whose cause this evil is upon us. So they cast lots, and the lot fell upon Jonah. 8 Then said they unto him, Tell us, we pray thee, for whose cause this evil is upon us; what is thine occupation? and whence comest thou? what is thy country? and of what people art thou? 9 And he said unto them, I am a Hebrew; and I fear Jehovah, the God of heaven, who hath made the sea and the dry land. 10 Then were the men exceedingly afraid, and said unto him, What is this that thou hast done? For the men knew that he was fleeing from the presence of Jehovah, because he had told them.

11 Then said they unto him, What shall we do unto thee, that the sea may be calm unto us? for the sea grew more and more tempestuous. 12 And he said unto them, Take me up, and cast me forth into the sea; so shall the sea be calm unto you: for I know that for my sake this great tempest is upon you. 13 Nevertheless the men rowed hard to get them back to the land; but they could not: for the sea grew more and more tempestuous against them. 14 Wherefore they cried unto Jehovah, and said, We beseech thee, O Jehovah, we beseech thee, let us not perish for this man’s life, and lay not upon us innocent blood; for thou, O Jehovah, hast done as it pleased thee. 15 So they took up Jonah, and cast him forth into the sea; and the sea ceased from its raging. 16 Then the men feared Jehovah exceedingly; and they offered a sacrifice unto Jehovah, and made vows.

17 And Jehovah prepared a great fish to swallow up Jonah; and Jonah was in the belly of the fish three days and three nights.

1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*2 Împ. 14:25., fiul lui Amitai, astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*Gen. 10:11,12. Cap. 3:2,3;4:11., și strigă împotriva ei! Căci răutatea*Gen. 18:20,21.Ezra 9:6.Iac. 5:4.Apoc. 18:5. ei s-a suit până la Mine!" 3 Și Iona s-a sculat*Cap. 4:2. să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo*Ios. 19:46.2 Cron. 2:16.Fapte 9:36. și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe*Gen. 4:16.Iov 1:12;2:7. de Fața Domnului. 4 Dar Domnul*Ps. 107:25. a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. 5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat*Fapte 27:18,19,38. în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul*1 Sam. 24:3. corabiei, s-a culcat și a adormit dus. 6 Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă*Ps. 107:28. pe Dumnezeul tău! Poate că*Ioel 2:14. Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!" 7 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți*Ios. 7:14,16.1 Sam. 10:20,21;14:41,42.Prov. 16:33.Fapte 1:26., ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne*Ios. 7:19.1 Sam. 14:43. din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?" 9 El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care*Ps. 146:6.Fapte 17:24. a făcut marea și uscatul!" 10 Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11 Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12 El le-a răspuns: „Luați-mă*Ioan 11:50. și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13 Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*Prov. 21:30., pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra*Deut. 21:8. cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci*Ps. 115:3. ce vrei!" 15 Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării*Ps. 89:9.Luca 8:24. s-a potolit. 16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică*Marcu 4:41.Fapte 5:11. de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. 17 Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și*Mat. 12:40;16:4.Luca 11:30. Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.