1 The sin of Judah is written with a pen of iron, and with the point of a diamond: it is graven upon the tablet of their heart, and upon the horns of your altars; 2 whilst their children remember their altars and their Asherim by the green trees upon the high hills. 3 O my mountain in the field, I will give thy substance and all thy treasures for a spoil, and thy high places, because of sin, throughout all thy borders. 4 And thou, even of thyself, shalt discontinue from thy heritage that I gave thee; and I will cause thee to serve thine enemies in the land which thou knowest not: for ye have kindled a fire in mine anger which shall burn for ever.

5 Thus saith Jehovah: Cursed is the man that trusteth in man, and maketh flesh his arm, and whose heart departeth from Jehovah. 6 For he shall be like the heath in the desert, and shall not see when good cometh, but shall inhabit the parched places in the wilderness, a salt land and not inhabited. 7 Blessed is the man that trusteth in Jehovah, and whose trust Jehovah is. 8 For he shall be as a tree planted by the waters, that spreadeth out its roots by the river, and shall not fear when heat cometh, but its leaf shall be green; and shall not be careful in the year of drought, neither shall cease from yielding fruit.

9 The heart is deceitful above all things, and it is exceedingly corrupt: who can know it? 10 I, Jehovah, search the mind, I try the heart, even to give every man according to his ways, according to the fruit of his doings. 11 As the partridge that sitteth on eggs which she hath not laid, so is he that getteth riches, and not by right; in the midst of his days they shall leave him, and at his end he shall be a fool.

12 A glorious throne, set on high from the beginning, is the place of our sanctuary. 13 O Jehovah, the hope of Israel, all that forsake thee shall be put to shame. They that depart from me shall be written in the earth, because they have forsaken Jehovah, the fountain of living waters. 14 Heal me, O Jehovah, and I shall be healed; save me, and I shall be saved: for thou art my praise. 15 Behold, they say unto me, Where is the word of Jehovah? let it come now. 16 As for me, I have not hastened from being a shepherd after thee; neither have I desired the woeful day; thou knowest: that which came out of my lips was before thy face. 17 Be not a terror unto me: thou art my refuge in the day of evil. 18 Let them be put to shame that persecute me, but let not me be put to shame; let them be dismayed, but let not me be dismayed; bring upon them the day of evil, and destroy them with double destruction.

19 Thus said Jehovah unto me: Go, and stand in the gate of the children of the people, whereby the kings of Judah come in, and by which they go out, and in all the gates of Jerusalem; 20 and say unto them, Hear ye the word of Jehovah, ye kings of Judah, and all Judah, and all the inhabitants of Jerusalem, that enter in by these gates: 21 Thus saith Jehovah, Take heed to yourselves, and bear no burden on the sabbath day, nor bring it in by the gates of Jerusalem; 22 neither carry forth a burden out of your houses on the sabbath day, neither do ye any work: but hallow ye the sabbath day, as I commanded your fathers. 23 But they hearkened not, neither inclined their ear, but made their neck stiff, that they might not hear, and might not receive instruction.

24 And it shall come to pass, if ye diligently hearken unto me, saith Jehovah, to bring in no burden through the gates of this city on the sabbath day, but to hallow the sabbath day, to do no work therein; 25 then shall there enter in by the gates of this city kings and princes sitting upon the throne of David, riding in chariots and on horses, they, and their princes, the men of Judah, and the inhabitants of Jerusalem; and this city shall remain for ever. 26 And they shall come from the cities of Judah, and from the places round about Jerusalem, and from the land of Benjamin, and from the lowland, and from the hill-country, and from the South, bringing burnt-offerings, and sacrifices, and meal-offerings, and frankincense, and bringing sacrifices of thanksgiving, unto the house of Jehovah. 27 But if ye will not hearken unto me to hallow the sabbath day, and not to bear a burden and enter in at the gates of Jerusalem on the sabbath day; then will I kindle a fire in the gates thereof, and it shall devour the palaces of Jerusalem, and it shall not be quenched.

1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi*Iov 19:24. de fier, cu un vârf de diamant; este săpat*Prov. 3:3.2 Cor. 3:3. pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele*Jud. 3:7.2 Cron. 24:18;33:3,19.Is. 1:29;17:8. Cap. 2:20. lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă*Cap. 15:13. muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară*Cap. 16:13. pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul*Cap. 15:14. mâniei Mele, care va arde totdeauna." 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat*Is. 30:1,2;31:1. să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor*Is. 31:3. și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit*Cap. 48:6. în pustie și nu*Iov 20:17. vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ*Deut. 29:23. sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat*Ps. 2:12;34:8;125:1;146:5.Prov. 16:20.Is. 30:18. să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom*Iov 8:16.Ps. 1:3. sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. 9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez*1 Sam. 16:7.1 Cron. 28:9.Ps. 7:9;139:23,24.Prov. 17:3. Cap. 11:20;20:12.Rom. 8:27.Apoc. 2:23. inima și cerc rărunchii, ca să*Ps. 62:12. Cap. 32:19.Rom. 2:6. răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. 11 Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească*Ps. 55:23. în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un*Luca 12:20. nebun." 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea*Cap. 14:8. lui Israel! Toți cei ce*Ps. 73:27.Is. 1:28. Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși*Luca 10:20. pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul*Cap. 2:13. de apă vie." 14 Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu*Deut. 10:21.Ps. 109:1;148:14. ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: „Unde*Is. 5:19.Ezec. 12:22.Amos 5:18.2 Pet. 3:4. este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!" 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am*Cap. 1:4. vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea*Cap. 16:19. mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine*Ps. 35:4;40:14;70:2., dar să nu fiu rușinat*Ps. 25:2. eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i*Cap. 11:20. cu o îndoită urgie!

19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați*Cap. 19:3;22:2. Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama*Num. 15:32.Neem. 13:19., în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit*Exod 20:8;23:12;31:13.Ezec. 20:12. părinților voștri.»’" 23 Dar*Cap. 7:24,26;11:10. ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 „Dacă Mă veți asculta în adevăr", zice Domnul, „și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor*Cap. 22:4. intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile*Cap. 32:44;33:13. Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi*Zah. 7:7., ca să aducă arderi-de-tot și jertfe*Zah. 7:7., să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire*Ps. 107:22;116:17. în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde*Cap. 21:14;49:27.Plâng. 4:11.Amos 1:4,7,10,12;2:2,5. un foc la porțile cetății, care*2 Împ. 25:9. Cap. 52:13. va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge."