1 And he spake a parable unto them to the end that they ought always to pray, and not to faint; 2 saying, There was in a city a judge, who feared not God, and regarded not man: 3 and there was a widow in that city; and she came oft unto him, saying, Avenge me of mine adversary. 4 And he would not for a while: but afterward he said within himself, Though I fear not God, nor regard man; 5 yet because this widow troubleth me, I will avenge her, lest she wear me out by her continual coming. 6 And the Lord said, Hear what the unrighteous judge saith. 7 And shall not God avenge his elect, that cry to him day and night, and yet he is longsuffering over them? 8 I say unto you, that he will avenge them speedily. Nevertheless, when the Son of man cometh, shall he find faith on the earth?

9 And he spake also this parable unto certain who trusted in themselves that they were righteous, and set all others at nought: 10 Two men went up into the temple to pray; the one a Pharisee, and the other a publican. 11 The Pharisee stood and prayed thus with himself, God, I thank thee, that I am not as the rest of men, extortioners, unjust, adulterers, or even as this publican. 12 I fast twice in the week; I give tithes of all that I get. 13 But the publican, standing afar off, would not lift up so much as his eyes unto heaven, but smote his breast, saying, God, be thou merciful to me a sinner. 14 I say unto you, This man went down to his house justified rather than the other: for every one that exalteth himself shall be humbled; but he that humbleth himself shall be exalted.

15 And they were bringing unto him also their babes, that he should touch them: but when the disciples saw it, they rebuked them. 16 But Jesus called them unto him, saying, Suffer the little children to come unto me, and forbid them not: for to such belongeth the kingdom of God. 17 Verily I say unto you, Whosoever shall not receive the kingdom of God as a little child, he shall in no wise enter therein.

18 And a certain ruler asked him, saying, Good Teacher, what shall I do to inherit eternal life? 19 And Jesus said unto him, Why callest thou me good? none is good, save one, even God. 20 Thou knowest the commandments, Do not commit adultery, Do not kill, Do not steal, Do not bear false witness, Honor thy father and mother. 21 And he said, All these things have I observed from my youth up. 22 And when Jesus heard it, he said unto him, One thing thou lackest yet: sell all that thou hast, and distribute unto the poor, and thou shalt have treasure in heaven: and come, follow me. 23 But when he heard these things, he became exceeding sorrowful; for he was very rich. 24 And Jesus seeing him said, How hardly shall they that have riches enter into the kingdom of God! 25 For it is easier for a camel to enter in through a needle’s eye, than for a rich man to enter into the kingdom of God. 26 And they that heard it said, Then who can be saved? 27 But he said, The things which are impossible with men are possible with God. 28 And Peter said, Lo, we have left our own, and followed thee. 29 And he said unto them, Verily I say unto you, There is no man that hath left house, or wife, or brethren, or parents, or children, for the kingdom of God’s sake, 30 who shall not receive manifold more in this time, and in the world to come eternal life.

31 And he took unto him the twelve, and said unto them, Behold, we go up to Jerusalem, and all the things that are written through the prophets shall be accomplished unto the Son of man. 32 For he shall be delivered up unto the Gentiles, and shall be mocked, and shamefully treated, and spit upon: 33 and they shall scourge and kill him: and the third day he shall rise again. 34 And they understood none of these things; and this saying was hid from them, and they perceived not the things that were said.

35 And it came to pass, as he drew nigh unto Jericho, a certain blind man sat by the way side begging: 36 and hearing a multitude going by, he inquired what this meant. 37 And they told him, that Jesus of Nazareth passeth by. 38 And he cried, saying, Jesus, thou son of David, have mercy on me. 39 And they that went before rebuked him, that he should hold his peace: but he cried out the more a great deal, Thou son of David, have mercy on me. 40 And Jesus stood, and commanded him to be brought unto him: and when he was come near, he asked him, 41 What wilt thou that I should do unto thee? And he said, Lord, that I may receive my sight. 42 And Jesus said unto him, Receive thy sight: thy faith hath made thee whole. 43 And immediately he received his sight, and followed him, glorifying God: and all the people, when they saw it, gave praise unto God.

1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage*Cap. 11:5;21:36.Rom. 12:12.Efes. 6:18.Col. 4:2.1 Tes. 5:17. necurmat și să nu se lase. 2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,5 totuși, pentru că*Cap. 11:8.văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’"6 Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?7 Și Dumnezeu*Apoc. 6:10.nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?8 Vă spun că*Evr. 10:37.2 Pet. 3:8,9.le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?"

9 A mai spus și pilda aceasta pentru unii care*Cap. 10:29;16:15. se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți. 10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș.11 Fariseul stătea*Ps. 135:2.în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule*Is. 1:15;58:2.Apoc. 3:17., Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’13 Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci*Iov 22:29.Mat. 23:12. Cap. 14:11.Iac. 4:6.1 Pet. 5:5,6.oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat."

15 I-au*Mat. 19:13.Marcu 10:13. adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16 Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a*1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.unora ca ei.17 Adevărat*Marcu 10:15.vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea."

18 Un*Mat. 19:16.Marcu 10:17. fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 19 „Pentru ce Mă numești bun?", i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.20 Știi poruncile: ‘Să*Exod 20:12,16.Deut. 5:16,20.Rom. 13:9.nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești*Efes. 6:2.Col. 3:20.pe tatăl tău și pe mama ta.’"21 „Toate aceste lucruri", I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea." 22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde*Mat. 6:19,20;19:21.1 Tim. 6:19.tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă."23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24 Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât*Prov. 11:28.Mat. 19:23.Marcu 10:23.de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu."26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?" 27 Isus a răspuns: „Ce*Ier. 32:17.este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu."28 Atunci*Mat. 19:27.Zah. 8:6.Mat. 19:26. Cap. 1:37., Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat." 29 Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni*Deut. 33:9.care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu30 și să*Iov 42:10.nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică."

31 Isus*Mat. 16:21;17:22;20:17.Marcu 10:32. a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot*Ps. 22.Is. 53.ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.32 Căci va*Mat. 27:2. Cap. 23:1.Ioan 18:28.Fapte 3:13.fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa33 și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia."34 Ei*Marcu 9:32. Cap. 2:50;9:45.Ioan 10:6;12:16. n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.

35 Pe*Mat. 20:29.Marcu 10:46. când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret." 38 Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 40 Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?" „Doamne", a răspuns el, „să-mi capăt vederea." 42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința*Cap. 17:19.ta te-a mântuit."43 Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers*Cap. 5:26.Fapte 4:21;11:18. după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.