1 In those days, when there was again a great multitude, and they had nothing to eat, he called unto him his disciples, and saith unto them, 2 I have compassion on the multitude, because they continue with me now three days, and have nothing to eat: 3 and if I send them away fasting to their home, they will faint on the way; and some of them are come from far. 4 And his disciples answered him, Whence shall one be able to fill these men with bread here in a desert place? 5 And he asked them, How many loaves have ye? And they said, Seven. 6 And he commandeth the multitude to sit down on the ground: and he took the seven loaves, and having given thanks, he brake, and gave to his disciples, to set before them; and they set them before the multitude. 7 And they had a few small fishes: and having blessed them, he commanded to set these also before them. 8 And they ate, and were filled: and they took up, of broken pieces that remained over, seven baskets. 9 And they were about four thousand: and he sent them away. 10 And straightway he entered into the boat with his disciples, and came into the parts of Dalmanutha.

11 And the Pharisees came forth, and began to question with him, seeking of him a sign from heaven, trying him. 12 And he sighed deeply in his spirit, and saith, Why doth this generation seek a sign? verily I say unto you, There shall no sign be given unto this generation. 13 And he left them, and again entering into the boat departed to the other side.

14 And they forgot to take bread; and they had not in the boat with them more than one loaf. 15 And he charged them, saying, Take heed, beware of the leaven of the Pharisees and the leaven of Herod. 16 And they reasoned one with another, saying, We have no bread. 17 And Jesus perceiving it saith unto them, Why reason ye, because ye have no bread? do ye not yet perceive, neither understand? have ye your heart hardened? 18 Having eyes, see ye not? and having ears, hear ye not? and do ye not remember? 19 When I brake the five loaves among the five thousand, how many baskets full of broken pieces took ye up? They say unto him, Twelve. 20 And when the seven among the four thousand, how many basketfuls of broken pieces took ye up? And they say unto him, Seven. 21 And he said unto them, Do ye not yet understand?

22 And they come unto Bethsaida. And they bring to him a blind man, and beseech him to touch him. 23 And he took hold of the blind man by the hand, and brought him out of the village; and when he had spit on his eyes, and laid his hands upon him, he asked him, Seest thou aught? 24 And he looked up, and said, I see men; for I behold them as trees, walking. 25 Then again he laid his hands upon his eyes; and he looked stedfastly, and was restored, and saw all things clearly. 26 And he sent him away to his home, saying, Do not even enter into the village.

27 And Jesus went forth, and his disciples, into the villages of Cæsarea Philippi: and on the way he asked his disciples, saying unto them, Who do men say that I am? 28 And they told him, saying, John the Baptist; and others, Elijah; but others, One of the prophets. 29 And he asked them, But who say ye that I am? Peter answereth and saith unto him, Thou art the Christ. 30 And he charged them that they should tell no man of him.

31 And he began to teach them, that the Son of man must suffer many things, and be rejected by the elders, and the chief priests, and the scribes, and be killed, and after three days rise again. 32 And he spake the saying openly. And Peter took him, and began to rebuke him. 33 But he turning about, and seeing his disciples, rebuked Peter, and saith, Get thee behind me, Satan; for thou mindest not the things of God, but the things of men. 34 And he called unto him the multitude with his disciples, and said unto them, If any man would come after me, let him deny himself, and take up his cross, and follow me. 35 For whosoever would save his life shall lose it; and whosoever shall lose his life for my sake and the gospel’s shall save it. 36 For what doth it profit a man, to gain the whole world, and forfeit his life? 37 For what should a man give in exchange for his life? 38 For whosoever shall be ashamed of me and of my words in this adulterous and sinful generation, the Son of man also shall be ashamed of him, when he cometh in the glory of his Father with the holy angels.

1 În zilele acelea, fiindcă*Mat. 15:32. se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca.3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe."4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?" 5 „Câte pâini aveți?", i-a întrebat*Mat. 15:34. Cap. 6:38. Isus. „Șapte", I-au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărțit norodului. 7 Mai aveau și câțiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântat*Mat. 14:19. Cap. 6:41., a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 9 Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul.

10 Isus a intrat îndată*Mat. 15:33. în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit deodată*Mat. 12:38;16:1.Ioan 6:30. și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn."13 Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14 Ucenicii*Mat. 16:5. uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. 15 Isus le dădea în grijă*Mat. 16:6.Luca 12:11. și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!"16 Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini*Mat. 16:7.." 17 Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot*Cap. 6:52.nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?18 Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc?19 Când*Mat. 14:20. Cap. 6:43.Luca 9:17.Ioan 6:13.am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?" „Douăsprezece", I-au răspuns ei. 20 „Și când*Mat. 15:37. Vers. 8.am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?" „Șapte", I-au răspuns ei. 21 Și El le-a zis: „Tot nu*Cap. 6:52. Vers. 17.înțelegeți?"

22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat*Cap. 7:33. pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?"24 El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci." 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici*Mat. 8:4. Cap. 5:43.să nu spui cuiva în sat."

27 Isus*Mat. 16:13.Luca 9:18. a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?"28 Ei I-au răspuns: „Ioan*Mat. 14:2. Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci." 29 „Dar voi", i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?" „Tu*Mat. 16:16.Ioan 6:69;11:27. ești Hristosul!" I-a răspuns Petru. 30 Isus*Mat. 16:20. le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

31 Atunci a*Mat. 16:21;17:22.Luca 9:22. început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor."34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva*Mat. 10:38;16:24.Luca 9:23;14:27.să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze.35 Căci oricine*Ioan 12:25.va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui.36 Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?38 Pentru că*Mat. 10:33.Luca 9:26;12:9.de oricine se*Rom. 1:16.2 Tim. 1:8;2:12.va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri."