1 Now it came to pass, when it was reported to Sanballat and Tobiah, and to Geshem the Arabian, and unto the rest of our enemies, that I had builded the wall, and that there was no breach left therein (though even unto that time I had not set up the doors in the gates), 2 that Sanballat and Geshem sent unto me, saying, Come, let us meet together in one of the villages in the plain of Ono. But they thought to do me mischief. 3 And I sent messengers unto them, saying, I am doing a great work, so that I cannot come down: why should the work cease, whilst I leave it, and come down to you? 4 And they sent unto me four times after this sort; and I answered them after the same manner. 5 Then sent Sanballat his servant unto me in like manner the fifth time with an open letter in his hand, 6 wherein was written, It is reported among the nations, and Gashmu saith it, that thou and the Jews think to rebel; for which cause thou art building the wall: and thou wouldest be their king, according to these words. 7 And thou hast also appointed prophets to preach of thee at Jerusalem, saying, There is a king in Judah: and now shall it be reported to the king according to these words. Come now therefore, and let us take counsel together. 8 Then I sent unto him, saying, There are no such things done as thou sayest, but thou feignest them out of thine own heart. 9 For they all would have made us afraid, saying, Their hands shall be weakened from the work, that it be not done. But now, O God, strengthen thou my hands.

10 And I went unto the house of Shemaiah the son of Delaiah the son of Mehetabel, who was shut up; and he said, Let us meet together in the house of God, within the temple, and let us shut the doors of the temple: for they will come to slay thee; yea, in the night will they come to slay thee. 11 And I said, Should such a man as I flee? and who is there, that, being such as I, would go into the temple to save his life? I will not go in. 12 And I discerned, and, lo, God had not sent him; but he pronounced this prophecy against me: and Tobiah and Sanballat had hired him. 13 For this cause was he hired, that I should be afraid, and do so, and sin, and that they might have matter for an evil report, that they might reproach me. 14 Remember, O my God, Tobiah and Sanballat according to these their works, and also the prophetess Noadiah, and the rest of the prophets, that would have put me in fear.

15 So the wall was finished in the twenty and fifth day of the month Elul, in fifty and two days. 16 And it came to pass, when all our enemies heard thereof, that all the nations that were about us feared, and were much cast down in their own eyes; for they perceived that this work was wrought of our God. 17 Moreover in those days the nobles of Judah sent many letters unto Tobiah, and the letters of Tobiah came unto them. 18 For there were many in Judah sworn unto him, because he was the son-in-law of Shecaniah the son of Arah; and his son Jehohanan had taken the daughter of Meshullam the son of Berechiah to wife. 19 Also they spake of his good deeds before me, and reported my words to him. And Tobiah sent letters to put me in fear.

1 Nu pusesem*Cap. 3:1,3. încă ușile porților când Sanbalat, Tobia, Gheșem, Arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit*Cap. 2:10,19;4:1,7. că zidisem zidul și că n-a mai rămas nicio spărtură. 2 Atunci, Sanbalat și Gheșem au trimis*Prov. 26:24,25. să-mi spună: „Vino și să ne întâlnim în satele din valea Ono*1 Cron. 8:12. Cap. 11:35.." Își puseseră*Ps. 37:12,32. de gând să-mi facă rău. 3 Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor; cât timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta." 4 Mi-au făcut în patru rânduri aceeași cerere, și le-am dat același răspuns. 5 Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă. 6 În ea era scris: „Se răspândește zvonul printre popoare și Gașmu spune că tu*Cap. 2:19. și iudeii aveți de gând să vă răsculați și că în acest scop zidești zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor 7 și că ai pus chiar proroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino dar și să ne sfătuim împreună." 8 Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești!" 9 Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Li se va înmuia inima, și lucrarea nu se va face." Acum, Dumnezeule, întărește-mă! 10 M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese și a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului, căci vin să te omoare și au să vină noaptea să te omoare." 11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!" 12 Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit*Ezec. 13:22. așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint. 13 Și, câștigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem și că am să urmez sfaturile lui și să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară. 14 Adu-Ți aminte, Dumnezeule*Cap. 13:29., de Tobia și de Sanbalat și de faptele lor! Adu-Ți aminte și de Noadia, prorocița*Ezec. 13:17., și de ceilalți proroci care căutau să mă sperie! 15 Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. 16 Când*Cap. 2:10;4:1,7. Vers. 1. au auzit toți vrăjmașii noștri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult și au cunoscut*Ps. 126:2. că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. 17 În vremea aceea erau unii fruntași din Iudeea care trimiteau deseori scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. 18 Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, și fiul său Iohanan luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19 Vorbeau bine de el chiar în fața mea și-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.