Maschil of Asaph.

1 Give ear, O my people, to my law:

Incline your ears to the words of my mouth.

2 I will open my mouth in a parable;

I will utter dark sayings of old,

3 Which we have heard and known,

And our fathers have told us.

4 We will not hide them from their children,

Telling to the generation to come the praises of Jehovah,

And his strength, and his wondrous works that he hath done.

5 For he established a testimony in Jacob,

And appointed a law in Israel,

Which he commanded our fathers,

That they should make them known to their children;

6 That the generation to come might know them, even the children that should be born;

Who should arise and tell them to their children,

7 That they might set their hope in God,

And not forget the works of God,

But keep his commandments,

8 And might not be as their fathers,

A stubborn and rebellious generation,

A generation that set not their heart aright,

And whose spirit was not stedfast with God.

9 The children of Ephraim, being armed and carrying bows,

Turned back in the day of battle.

10 They kept not the covenant of God,

And refused to walk in his law;

11 And they forgat his doings,

And his wondrous works that he had showed them.

12 Marvellous things did he in the sight of their fathers,

In the land of Egypt, in the field of Zoan.

13 He clave the sea, and caused them to pass through;

And he made the waters to stand as a heap.

14 In the day-time also he led them with a cloud,

And all the night with a light of fire.

15 He clave rocks in the wilderness,

And gave them drink abundantly as out of the depths.

16 He brought streams also out of the rock,

And caused waters to run down like rivers.

17 Yet went they on still to sin against him,

To rebel against the Most High in the desert.

18 And they tempted God in their heart

By asking food according to their desire.

19 Yea, they spake against God;

They said, Can God prepare a table in the wilderness?

20 Behold, he smote the rock, so that waters gushed out,

And streams overflowed;

Can he give bread also?

Will he provide flesh for his people?

21 Therefore Jehovah heard, and was wroth;

And a fire was kindled against Jacob,

And anger also went up against Israel;

22 Because they believed not in God,

And trusted not in his salvation.

23 Yet he commanded the skies above,

And opened the doors of heaven;

24 And he rained down manna upon them to eat,

And gave them food from heaven.

25 Man did eat the bread of the mighty:

He sent them food to the full.

26 He caused the east wind to blow in the heavens;

And by his power he guided the south wind.

27 He rained flesh also upon them as the dust,

And winged birds as the sand of the seas:

28 And he let it fall in the midst of their camp,

Round about their habitations.

29 So they did eat, and were well filled;

And he gave them their own desire.

30 They were not estranged from that which they desired,

Their food was yet in their mouths,

31 When the anger of God went up against them,

And slew of the fattest of them,

And smote down the young men of Israel.

32 For all this they sinned still,

And believed not in his wondrous works.

33 Therefore their days did he consume in vanity,

And their years in terror.

34 When he slew them, then they inquired after him;

And they returned and sought God earnestly.

35 And they remembered that God was their rock,

And the Most High God their redeemer.

36 But they flattered him with their mouth,

And lied unto him with their tongue.

37 For their heart was not right with him,

Neither were they faithful in his covenant.

38 But he, being merciful, forgave their iniquity, and destroyed them not:

Yea, many a time turned he his anger away,

And did not stir up all his wrath.

39 And he remembered that they were but flesh,

A wind that passeth away, and cometh not again.

40 How oft did they rebel against him in the wilderness,

And grieve him in the desert!

41 And they turned again and tempted God,

And provoked the Holy One of Israel.

42 They remembered not his hand,

Nor the day when he redeemed them from the adversary;

43 How he set his signs in Egypt,

And his wonders in the field of Zoan,

44 And turned their rivers into blood,

And their streams, so that they could not drink.

45 He sent among them swarms of flies, which devoured them;

And frogs, which destroyed them.

46 He gave also their increase unto the caterpillar,

And their labor unto the locust.

47 He destroyed their vines with hail,

And their sycomore-trees with frost.

48 He gave over their cattle also to the hail,

And their flocks to hot thunderbolts.

49 He cast upon them the fierceness of his anger,

Wrath, and indignation, and trouble,

A band of angels of evil.

50 He made a path for his anger;

He spared not their soul from death,

But gave their life over to the pestilence,

51 And smote all the first-born in Egypt,

The chief of their strength in the tents of Ham.

52 But he led forth his own people like sheep,

And guided them in the wilderness like a flock.

53 And he led them safely, so that they feared not;

But the sea overwhelmed their enemies.

54 And he brought them to the border of his sanctuary,

To this mountain, which his right hand had gotten.

55 He drove out the nations also before them,

And allotted them for an inheritance by line,

And made the tribes of Israel to dwell in their tents.

56 Yet they tempted and rebelled against the Most High God,

And kept not his testimonies;

57 But turned back, and dealt treacherously like their fathers:

They were turned aside like a deceitful bow.

58 For they provoked him to anger with their high places,

And moved him to jealousy with their graven images.

59 When God heard this, he was wroth,

And greatly abhorred Israel;

60 So that he forsook the tabernacle of Shiloh,

The tent which he placed among men;

61 And delivered his strength into captivity,

And his glory into the adversary’s hand.

62 He gave his people over also unto the sword,

And was wroth with his inheritance.

63 Fire devoured their young men;

And their virgins had no marriage-song.

64 Their priests fell by the sword;

And their widows made no lamentation.

65 Then the Lord awaked as one out of sleep,

Like a mighty man that shouteth by reason of wine.

66 And he smote his adversaries backward:

He put them to a perpetual reproach.

67 Moreover he refused the tent of Joseph,

And chose not the tribe of Ephraim,

68 But chose the tribe of Judah,

The mount Zion which he loved.

69 And he built his sanctuary like the heights,

Like the earth which he hath established for ever.

70 He chose David also his servant,

And took him from the sheepfolds:

71 From following the ewes that have their young he brought him,

To be the shepherd of Jacob his people, and Israel his inheritance.

72 So he was their shepherd according to the integrity of his heart,

And guided them by the skilfulness of his hands.

O cântare a lui Asaf

1 Ascultă*Is. 51:4., poporul meu, învățăturile mele!

Luați aminte la cuvintele gurii mele!

2 Îmi deschid*Ps. 49:4.Mat. 13:35. gura și vorbesc în pilde,

vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.

3 Ce*Ps. 44:1. am auzit, ce știm,

ce ne-au povestit părinții noștri,

4 nu*Deut. 4:9;6:7.Ioel 1:3. vom ascunde de copiii lor,

ci vom*Exod 12:26,27;13:8,14.Ios. 4:6,7. vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,

puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.

5 El*Ps. 147:19. a pus o mărturie în Iacov,

a dat o Lege în Israel

și a poruncit părinților noștri

să-și*Deut. 4:9;6:7;11:19. învețe în ea copiii,

6 ca*Ps. 102:18. să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște

și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,

7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

și să păzească poruncile Lui.

8 Să*2 Împ. 17:14.Ezec. 20:18. nu fie ca părinții lor,

un*Exod 32:9;33:3;34:9.Deut. 9:6,13;31:27.Ps. 68:6. neam neascultător și răzvrătit,

un neam care*2 Cron. 20:33. Vers. 37. n-avea o inimă tare

și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

9 Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul,

au dat dosul în ziua luptei,

10 pentru că n-au*2 Împ. 17:15. ținut legământul lui Dumnezeu

și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

11 Au dat uitării*Ps. 106:13. lucrările Lui,

minunile Lui pe care li le arătase.

12 Înaintea părinților lor, El făcuse minuni*Exod 7:8-12.

în țara Egiptului, în*Gen. 32:3.Num. 13:22. Vers. 43.Is. 19:11,13.Ezec. 30:14. câmpia Țoan.

13 A despărțit*Exod 14:21. marea și le-a deschis un drum prin ea,

ridicând*Exod 15:8.Ps. 33:7. apele ca un zid.

14 I-a călăuzit*Exod 13:21;14:24.Ps. 105:39. ziua cu un nor

și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

15 A despicat*Exod 17:6.Num. 20:11.Ps. 105:41.1 Cor. 10:4. stânci în pustie

și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.

16 A făcut să țâșnească izvoare din*Deut. 9:21.Ps. 105:41. stânci

și să curgă ape ca niște râuri.

17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,

n-au încetat să se răzvrătească*Deut. 9:22.Ps. 95:8.Evr. 3:16. împotriva Celui Preaînalt în pustie.

18 Au ispitit*Exod 16:2. pe Dumnezeu în inima lor,

cerând mâncare după poftele lor.

19 Au vorbit*Num. 11:4. împotriva lui Dumnezeu

și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

20 Iată*Exod 17:6.Num. 20:11. că El a lovit stânca de au curs ape

și s-au vărsat șiroaie.

Dar va putea El să dea și pâine

sau să facă rost de carne poporului Său?"

21 Domnul a auzit și S-a*Num. 11:1,10. mâniat.

Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov

și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

22 pentru că n-au crezut*Evr. 3:18.Iuda 5. în Dumnezeu,

pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

23 El a poruncit norilor de sus

și*Gen. 7:11.Mal. 3:10. a deschis porțile cerurilor:

24 a plouat*Exod 16:4,14.Ps. 105:40.Ioan 6:31.1 Cor. 10:3. peste ei mană de mâncare

și le-a dat grâu din cer.

25 Au mâncat cu toții pâinea celor mari

și le-a trimis mâncare să se sature.

26 A pus*Num. 11:31. să sufle în ceruri vântul de răsărit

și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

27 A plouat peste ei carne ca pulberea

și păsări înaripate cât nisipul mării;

28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,

de jur împrejurul locuințelor lor.

29 Ei*Num. 11:10. au mâncat și s-au săturat din destul:

Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

30 Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,

mâncarea*Num. 11:33. le era încă în gură,

31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,

a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei

și a doborât pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei*Num. 14:16,17. n-au încetat să păcătuiască

și*Vers. 22. n-au crezut în minunile Lui.

33 De*Num. 14:29,35;26:64,65. aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,

le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.

34 Când*Osea 5:15. îi lovea de moarte, ei Îl căutau,

se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;

35 își aduceau aminte că Dumnezeu*Deut. 32:4,15,31. este Stânca lor

și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul*Exod 15:13.Deut. 7:8.Is. 41:14;44:6;63:9. lor.

36 Dar Îl înșelau*Ezec. 33:31. cu gura

și-L mințeau cu limba.

37 Inima*Vers. 8. nu le era tare față de El

și nu erau credincioși legământului Său.

38 Totuși*Num. 14:18,20., în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;

Își oprește*Is. 48:9. de multe ori mânia

și*1 Împ. 21:29. nu dă drumul întregii Lui urgii.

39 El Și-a*Ps. 103:14,16. adus deci aminte că*Gen. 6:3.Ioan 3:6. ei nu erau decât carne,

o*Iov 7:7,16.Iac. 4:14. suflare care trece și nu se mai întoarce.

40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!

De câte ori L-au mâniat*Vers. 17.Ps. 95:9,10.Is. 7:13;63:10.Efes. 4:30.Evr. 3:16,17. ei în pustietate!

41 Da, n-au încetat să ispitească*Num. 14:22.Deut. 6:16. pe Dumnezeu

și să întărâte*Vers. 20. pe Sfântul lui Israel.

42 Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,

de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,

43 de minunile pe care le-a*Vers. 12.Ps. 105:27. făcut în Egipt

și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.

44 Cum*Exod 7:20.Ps. 105:29. le-a prefăcut râurile în sânge

și n-au putut să bea din apele lor.

45 Cum a*Exod 8:24.Ps. 105:31. trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat

și*Exod 8:6.Ps. 105:30. broaște care i-au nimicit.

46 Cum*Exod 10:13,15.Ps. 105:34,35. le-a dat holdele pradă omizilor,

rodul muncii lor, pradă lăcustelor.

47 Cum le-a*Exod 9:23,25.Ps. 105:33. prăpădit viile, bătându-le cu piatră,

și smochinii din Egipt cu grindină.

48 Cum le-a lăsat*Exod 9:23-25.Ps. 105:32. vitele pradă grindinei

și turmele, pradă focului cerului.

49 El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,

urgia, iuțimea și necazul:

o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

50 Cum Și-a dat drum slobod mâniei,

nu le-a scăpat sufletul de la moarte

și le-a dat viața pradă molimei;

51 cum*Exod 12:29.Ps. 105:36;136:10. a lovit pe toți întâii născuți din Egipt,

pârga puterii în corturile*Ps. 106:22. lui Ham.

52 Cum a*Ps. 77:20. pornit pe poporul Său ca pe niște oi

și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.

53 Cum i-a dus*Exod 14:19,20. fără nicio grijă,

ca să nu le fie frică,

iar*Exod 14:27,28;15:10. marea a acoperit pe vrăjmașii lor.

54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt*Exod 15:17.,

spre muntele acesta, pe*Ps. 44:3. care dreapta Lui l-a câștigat.

55 Cum a izgonit*Ps. 44:2. neamurile dinaintea lor,

le-a*Ios. 13:7;19:51.Ps. 136:21,22. împărțit țara în părți de moștenire

și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

56 Dar*Iuda 2,11,12. ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui

și n-au ținut poruncile Lui,

57 ci s-au*Vers. 41.Ezec. 20:27,28. depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor,

s-au abătut la o parte, ca*Osea 7:16. un arc înșelător,

58 L-au*Deut. 32:16,21.Jud. 2:12,20.Ezec. 20:28. supărat prin înălțimile*Deut. 12:2,4.1 Împ. 11:17;12:31. lor

și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

59 Dumnezeu a auzit și S-a mâniat

și a urgisit rău de tot pe Israel.

60 A*1 Sam. 4:11.Ier. 7:12,14;26:6,9. părăsit locuința Lui din Silo,

cortul în care locuia între oameni.

61 Și-a*Jud. 18:30. dat slava pradă robiei

și măreția Lui, în mâinile vrăjmașului.

62 A*1 Sam. 4:10. dat pradă sabiei pe poporul Lui

și S-a mâniat pe moștenirea Lui.

63 Pe tinerii lui i-a ars focul

și fecioarele*Ier. 7:34;16:9;25:10. lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

64 Preoții*1 Sam. 4:11;22:18. săi au căzut uciși de sabie,

și văduvele*Iov 27:15.Ezec. 24:23. lui nu s-au bocit.

65 Atunci, Domnul S-a*Ps. 44:23. trezit, ca*Is. 42:13. unul care a dormit,

ca un viteaz îmbărbătat de vin,

66 și*1 Sam. 5:6,12;6:4. a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,

acoperindu-i cu veșnică ocară.

67 Însă a lepădat cortul lui Iosif

și n-a ales seminția lui Efraim,

68 ci a ales seminția lui Iuda,

muntele Sionului, pe*Ps. 87:2. care-l iubește.

69 Și-a*1 Împ. 6:1. zidit Sfântul Locaș ca cerurile de înalt

și tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.

70 A*1 Sam. 16:11,12.2 Sam. 7:8. ales pe robul Său David

și l-a luat de la staulele de oi.

71 L-a luat dindărătul oilor*Gen. 33:13.Is. 40:11. care alăptau,

ca să pască*2 Sam. 5:2.1 Cron. 11:2. pe poporul Său Iacov și pe moștenirea Sa Israel.

72 Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită*1 Împ. 9:4.

și i-a povățuit cu mâini pricepute.