10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!

11 Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui.

12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.

13 Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,

14 şi i -a zis: ,,Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.

15 Ana a răspuns: ,,Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, şi n'am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.

16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m'a făcut să vorbesc pînă acum.

17 Eli a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut -o!

18 Ea a zis: ,,Să capete roaba ta trecerea înaintea ta! Şi femeia a plecat. A mîncat, şi faţa ei n'a mai fost aceeaş.

19 S'au sculat disdedimineaţă, şi, dupăce s'au închinat pînă la pămînt înaintea Domnului, s'au întors şi au venit acasă la Rama.

20 Cînd i s'au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i -a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), ,,căci a zis ea, ,,dela Domnul l-am cerut.

10 And with grief in her soul, weeping bitterly, she made her prayer to the Lord.

11 And she made an oath, and said, O Lord of armies, if you will truly take note of the sorrow of your servant, not turning away from me but keeping me in mind, and will give me a man-child, then I will give him to the Lord all the days of his life, and his hair will never be cut.

12 Now while she was a long time in prayer before the Lord, Eli was watching her mouth.

13 For Hannah's prayer came from her heart, and though her lips were moving she made no sound: so it seemed to Eli that she was overcome with wine.

14 And Eli said to her, How long are you going to be the worse for drink? Put away the effects of your wine from you.

15 And Hannah, answering him, said, No, my lord, I am a woman whose spirit is broken with sorrow: I have not taken wine or strong drink, but I have been opening my heart before the Lord.

16 Do not take your servant to be a good-for-nothing woman: for my words have come from my stored-up sorrow and pain.

17 Then Eli said to her, Go in peace: and may the God of Israel give you an answer to the prayer you have made to him.

18 And she said, May your servant have grace in your eyes. So the woman went away, and took part in the feast, and her face was no longer sad.

19 And early in the morning they got up, and after worshipping before the Lord they went back to Ramah, to their house: and Elkanah had connection with his wife; and the Lord kept her in mind.

20 Now the time came when Hannah, being with child, gave birth to a son; and she gave him the name Samuel, Because, she said, I made a prayer to the Lord for him.