1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.

2 -,,Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? -

3 Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

4 Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi -i din mîna celor răi.``

5 Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.

6 Eu am zis: ,,Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.``

7 Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.`` -

8 Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul! Căci toate neamurile sînt ale Tale.

1 Aszáf zsoltára.

2 Meddig ítéltek még hamisan, és emelitek a gonoszok személyét? Szela.

3 Ítéljetek a szegénynek és árvának; a nyomorultnak és elnyomottnak adjatok igazságot!

4 Mentsétek meg a szegényt és szûkölködõt; a gonoszok kezébõl szabadítsátok ki.

5 Nem tudnak, nem értenek, setétségben járnak; a földnek minden fundamentoma inog.

6 Én mondottam: Istenek vagytok ti és a Felségesnek fiai ti mindnyájan:

7 Mindamellett meghaltok, mint a közember, és elhullotok, mint akármely fõember.

8 Kelj fel, oh Isten, ítéld meg a földet, mert néked jutnak örökségül minden népek.