1 If I speak with the tongues of men and of angels, but have not love, I am become sounding brass or a clanging cymbal.
2 And if I have prophecy, and know all mysteries and all knowledge, and if I have all faith, so as to remove mountains, but have not love, I am nothing.
3 And if I shall dole out all my goods in food, and if I deliver up my body that I may be burned, but have not love, I profit nothing.
4 Love has long patience, is kind; love is not emulous {of others}; love is not insolent and rash, is not puffed up,
5 does not behave in an unseemly manner, does not seek what is its own, is not quickly provoked, does not impute evil,
6 does not rejoice at iniquity but rejoices with the truth,
7 bears all things, believes all things, hopes all things, endures all things.
8 Love never fails; but whether prophecies, they shall be done away; or tongues, they shall cease; or knowledge, it shall be done away.
9 For we know in part, and we prophesy in part:
10 but when that which is perfect has come, that which is in part shall be done away.
11 When I was a child, I spoke as a child, I felt as a child, I reasoned as a child; when I became a man, I had done with what belonged to the child.
12 For we see now through a dim window obscurely, but then face to face; now I know partially, but then I shall know according as I also have been known.
13 And now abide faith, hope, love; these three things; and the greater of these {is} love.
1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n'aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.
2 Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n'aş avea dragoste, nu sînt nimic.
3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n'aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
6 nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
7 acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.
9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
10 dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest ,,în parte`` se va sfîrşi.
11 Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m'am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12 Acum, vedem ca într'o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.