1 Follow after love, and be emulous of spiritual {manifestations}, but rather that ye may prophesy.
2 For he that speaks with a tongue does not speak to men but to God: for no one hears; but in spirit he speaks mysteries.
3 But he that prophesies speaks to men {in} edification, and encouragement, and consolation.
4 He that speaks with a tongue edifies himself; but he that prophesies edifies {the} assembly.
5 Now I desire that ye should all speak with tongues, but rather that ye should prophesy. But greater is he that prophesies than he that speaks with tongues, unless he interpret, that the assembly may receive edification.
6 And now, brethren, if I come to you speaking with tongues, what shall I profit you, unless I shall speak to you either in revelation, or in knowledge, or in prophecy, or in teaching?
7 Even lifeless things giving a sound, whether pipe or harp, if they give not distinction to the sounds, how shall it be known what is piped or harped?
8 For also, if the trumpet give an uncertain sound, who shall prepare himself for war?
9 Thus also *ye* with the tongue, unless ye give a distinct speech, how shall it be known what is spoken? for ye will be speaking to the air.
10 There are, it may be, so many kinds of voices in the world, and none of undistinguishable sound.
11 If therefore I do not know the power of the sound, I shall be to him that speaks a barbarian, and he that speaks a barbarian for me.
12 Thus *ye* also, since ye are desirous of spirits, seek that ye may abound for the edification of the assembly.
13 Wherefore let him that speaks with a tongue pray that he may interpret.
14 For if I pray with a tongue, my spirit prays, but my understanding is unfruitful.
15 What is it then? I will pray with the spirit, but I will pray also with the understanding; I will sing with the spirit, but I will sing also with the understanding.
16 Since otherwise, if thou blessest with {the} spirit, how shall he who fills the place of the simple {Christian} say Amen, at thy giving of thanks, since he does not know what thou sayest?
17 For *thou* indeed givest thanks well, but the other is not edified.
18 I thank God I speak in a tongue more than all of you:
19 but in {the} assembly I desire to speak five words with my understanding, that I may instruct others also, {rather} than ten thousand words in a tongue.
20 Brethren, be not children in {your} minds, but in malice be babes; but in {your} minds be grown {men}.
21 It is written in the law, By people of other tongues, and by strange lips, will I speak to this people; and neither thus will they hear me, saith the Lord.
22 So that tongues are for a sign, not to those who believe, but to unbelievers; but prophecy, not to unbelievers, but to those who believe.
23 If therefore the whole assembly come together in one place, and all speak with tongues, and simple {persons} enter in, or unbelievers, will not they say ye are mad?
24 But if all prophesy, and some unbeliever or simple {person} come in, he is convicted of all, he is judged of all;
25 the secrets of his heart are manifested; and thus, falling upon {his} face, he will do homage to God, reporting that God is indeed amongst you.
26 What is it then, brethren? whenever ye come together, each {of you} has a psalm, has a teaching, has a tongue, has a revelation, has an interpretation. Let all things be done to edification.
27 If any one speak with a tongue, {let it be} two, or at the most three, and separately, and let one interpret;
28 but if there be no interpreter, let him be silent in {the} assembly, and let him speak to himself and to God.
29 And let two or three prophets speak, and let the others judge.
30 But if there be a revelation to another sitting {there}, let the first be silent.
31 For ye can all prophesy one by one, that all may learn and all be encouraged.
32 And spirits of prophets are subject to prophets.
33 For God is not {a God} of disorder but of peace, as in all the assemblies of the saints.
34 Let {your} women be silent in the assemblies, for it is not permitted to them to speak; but to be in subjection, as the law also says.
35 But if they wish to learn anything, let them ask their own husbands at home; for it is a shame for a woman to speak in assembly.
36 Did the word of God go out from you, or did it come to you only?
37 If any one thinks himself to be a prophet or spiritual, let him recognise the things that I write to you, that it is {the} Lord's commandment.
38 But if any be ignorant, let him be ignorant.
39 So that, brethren, desire to prophesy, and do not forbid the speaking with tongues.
40 But let all things be done comelily and with order.
1 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
3 Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.
4 Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
5 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v'aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v'ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
7 Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
8 Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.
10 Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
11 Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
12 Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s'o tălmăcească.
14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
16 Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde ,,Amin`` la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?
17 Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.
18 Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.
21 În Lege este scris: ,,Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.``
22 Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23 Deci, dacă s'ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n'ar zice ei că sînteţi nebuni?
24 Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
25 Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27 Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.
28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.
29 Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.
31 Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
32 Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
34 Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
36 Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?
37 Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
39 Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.
40 Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.