1 But I make known to you, brethren, the glad tidings which I announced to you, which also ye received, in which also ye stand,
2 by which also ye are saved, (if ye hold fast the word which I announced to you as the glad tidings,) unless indeed ye have believed in vain.
3 For I delivered to you, in the first place, what also I had received, that Christ died for our sins, according to the scriptures;
4 and that he was buried; and that he was raised the third day, according to the scriptures;
5 and that he appeared to Cephas, then to the twelve.
6 Then he appeared to above five hundred brethren at once, of whom the most remain until now, but some also have fallen asleep.
7 Then he appeared to James; then to all the apostles;
8 and last of all, as to an abortion, he appeared to *me* also.
9 For *I* am the least of the apostles, who am not fit to be called apostle, because I have persecuted the assembly of God.
10 But by God's grace I am what I am; and his grace, which {was} towards me, has not been vain; but I have laboured more abundantly than they all, but not *I*, but the grace of God which {was} with me.
11 Whether, therefore, I or they, thus we preach, and thus ye have believed.
12 Now if Christ is preached that he is raised from among {the} dead, how say some among you that there is not a resurrection of {those that are} dead?
13 But if there is not a resurrection of {those that are} dead, neither is Christ raised:
14 but if Christ is not raised, then, indeed, vain also {is} our preaching, and vain also your faith.
15 And we are found also false witnesses of God; for we have witnessed concerning God that he raised the Christ, whom he has not raised if indeed {those that are} dead are not raised.
16 For if {those that are} dead are not raised, neither is Christ raised;
17 but if Christ be not raised, your faith {is} vain; ye are yet in your sins.
18 Then indeed also those who have fallen asleep in Christ have perished.
19 If in this life only we have hope in Christ, we are {the} most miserable of all men.
20 (But now Christ is raised from among {the} dead, first-fruits of those fallen asleep.
21 For since by man {came} death, by man also resurrection of {those that are} dead.
22 For as in the Adam all die, thus also in the Christ all shall be made alive.
23 But each in his own rank: {the} first-fruits, Christ; then those that are the Christ's at his coming.
24 Then the end, when he gives up the kingdom to him {who is} God and Father; when he shall have annulled all rule and all authority and power.
25 For he must reign until he put all enemies under his feet.
26 {The} last enemy {that} is annulled {is} death.
27 For he has put all things in subjection under his feet. But when he says that all things are put in subjection, {it is} evident that {it is} except him who put all things in subjection to him.
28 But when all things shall have been brought into subjection to him, then the Son also himself shall be placed in subjection to him who put all things in subjection to him, that God may be all in all.)
29 Since what shall the baptised for the dead do if {those that are} dead rise not at all? why also are they baptised for them?
30 Why do *we* also endanger ourselves every hour?
31 Daily I die, by your boasting which I have in Christ Jesus our Lord.
32 If, {to speak} after the manner of man, I have fought with beasts in Ephesus, what is the profit to me if {those that are} dead do not rise? let us eat and drink; for to-morrow we die.
33 Be not deceived: evil communications corrupt good manners.
34 Awake up righteously, and sin not; for some are ignorant of God: I speak to you as a matter of shame.
35 But some one will say, How are the dead raised? and with what body do they come?
36 Fool; what *thou* sowest is not quickened unless it die.
37 And what thou sowest, thou sowest not the body that shall be, but a bare grain: it may be of wheat, or some one of the rest:
38 and God gives to it a body as he has pleased, and to each of the seeds its own body.
39 Every flesh {is} not the same flesh, but one {is} of men, and another flesh of beasts, and another {flesh} of birds, and another of fishes.
40 And {there are} heavenly bodies, and earthly bodies: but different is the glory of the heavenly, different that of the earthly:
41 one {the} sun's glory, and another {the} moon's glory, and another {the} stars' glory; for star differs from star in glory.
42 Thus also {is} the resurrection of the dead. It is sown in corruption, it is raised in incorruptibility.
43 It is sown in dishonour, it is raised in glory. It is sown in weakness, it is raised in power.
44 It is sown a natural body, it is raised a spiritual body: if there is a natural body, there is also a spiritual {one}.
45 Thus also it is written, The first man Adam became a living soul; the last Adam a quickening spirit.
46 But that which is spiritual {was} not first, but that which is natural, then that which is spiritual:
47 the first man out of {the} earth, made of dust; the second man, out of heaven.
48 Such as he made of dust, such also those made of dust; and such as the heavenly {one}, such also the heavenly {ones}.
49 And as we have borne the image of the {one} made of dust, we shall bear also the image of the heavenly {one}.
50 But this I say, brethren, that flesh and blood cannot inherit God's kingdom, nor does corruption inherit incorruptibility.
51 Behold, I tell you a mystery: We shall not all fall asleep, but we shall all be changed,
52 in an instant, in {the} twinkling of an eye, at the last trumpet; for the trumpet shall sound, and the dead shall be raised incorruptible, and *we* shall be changed.
53 For this corruptible must needs put on incorruptibility, and this mortal put on immortality.
54 But when this corruptible shall have put on incorruptibility, and this mortal shall have put on immortality, then shall come to pass the word written: Death has been swallowed up in victory.
55 Where, O death, {is} thy sting? where, O death, thy victory?
56 Now the sting of death {is} sin, and the power of sin the law;
57 but thanks to God, who gives us the victory by our Lord Jesus Christ.
58 So then, my beloved brethren, be firm, immovable, abounding always in the work of the Lord, knowing that your toil is not in vain in {the} Lord.
1 Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas,
2 şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5 şi că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7 În urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s'a arătat şi mie.
9 Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10 Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11 Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat.
14 Şi dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
15 Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
16 Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n'a înviat.
17 Şi dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,
18 şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.
19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23 dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.
24 În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.
25 Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.
26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27 Dumnezeu, în adevăr, ,,a pus totul supt picioarele Lui``. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul.
28 Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
30 Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?
31 În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m'am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci ,,să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri``.
33 Nu vă înşelaţi: ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune``.
34 Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: ,,Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?``
36 Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
37 Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.
38 Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39 Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40 Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.
41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
43 este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.
44 Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
45 De aceea este scris: ,,Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.`` Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46 Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
47 Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.
49 Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52 într'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54 Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?``
56 Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
57 Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.