1 But a certain man in Caesarea, -by name Cornelius, a centurion of the band called Italic,
2 pious, and fearing God with all his house, {both} giving much alms to the people, and supplicating God continually,
3 -saw plainly in a vision, about the ninth hour of the day, an angel of God coming unto him, and saying to him, Cornelius.
4 But he, having fixed his eyes upon him, and become full of fear, said, What is it, Lord? And he said to him, Thy prayers and thine alms have gone up for a memorial before God.
5 And now send men to Joppa and fetch Simon, who is surnamed Peter.
6 He lodges with a certain Simon, a tanner, whose house is by the sea.
7 And when the angel who was speaking to him had departed, having called two of his household and a pious soldier of those who were constantly with him,
8 and related all things to them, he sent them to Joppa.
9 And on the morrow, as these were journeying and drawing near to the city, Peter went up on the house to pray, about the sixth hour.
10 And he became hungry and desired to eat. But as they were making ready an ecstasy came upon him:
11 and he beholds the heaven opened, and a certain vessel descending, as a great sheet, {bound} by {the} four corners {and} let down to the earth;
12 in which were all the quadrupeds and creeping things of the earth, and the fowls of the heaven.
13 And there was a voice to him, Rise, Peter, slay and eat.
14 And Peter said, In no wise, Lord; for I have never eaten anything common or unclean.
15 And {there was} a voice again the second time to him, What God has cleansed, do not *thou* make common.
16 And this took place thrice, and the vessel was straightway taken up into heaven.
17 And as Peter doubted in himself what the vision which he had seen might mean, behold also the men who were sent by Cornelius, having sought out the house of Simon, stood at the gate,
18 and having called {some one}, they inquired if Simon who was surnamed Peter was lodged there.
19 But as Peter continued pondering over the vision, the Spirit said to him, Behold, three men seek thee;
20 but rise up, go down, and go with them, nothing doubting, because *I* have sent them.
21 And Peter going down to the men said, Behold, *I* am he whom ye seek: what is the cause for which ye come?
22 And they said, Cornelius, a centurion, a righteous man, and fearing God, and borne witness to by the whole nation of the Jews, has been divinely instructed by a holy angel to send for thee to his house, and hear words from thee.
23 Having therefore invited them in, he lodged them. And on the morrow, rising up he went away with them, and certain of the brethren from Joppa went with him.
24 And on the morrow they came to Caesarea. But Cornelius was looking for them, having called together his kinsmen and {his} intimate friends.
25 And when Peter was now coming in, Cornelius met him, and falling down did {him} homage.
26 But Peter made him rise, saying, Rise up: *I* myself also am a man.
27 And he went in, talking with him, and found many gathered together.
28 And he said to them, *Ye* know how it is unlawful for a Jew to be joined or come to one of a strange race, and to *me* God has shewn to call no man common or unclean.
29 Wherefore also, having been sent for, I came without saying anything against it. I inquire therefore for what reason ye have sent for me.
30 And Cornelius said, Four days ago I had been {fasting} unto this hour, and the ninth {I was} praying in my house, and lo, a man stood before me in bright clothing,
31 and said, Cornelius, thy prayer has been heard, and thy alms have come in remembrance before God.
32 Send therefore to Joppa and fetch Simon, who is surnamed Peter; he lodges in the house of Simon, a tanner, by the sea {who when he is come will speak to thee}.
33 Immediately therefore I sent to thee, and *thou* hast well done in coming. Now therefore *we* are all present before God to hear all things that are commanded thee of God.
34 And Peter opening his mouth said, Of a truth I perceive that God is no respecter of persons,
35 but in every nation he that fears him and works righteousness is acceptable to him.
36 The word which he sent to the sons of Israel, preaching peace by Jesus Christ, (*he* is Lord of all things,)
37 *ye* know; the testimony which has spread through the whole of Judaea, beginning from Galilee after the baptism which John preached-
38 Jesus who {was} of Nazareth: how God anointed him with {the} Holy Spirit and with power; who went through {all quarters} doing good, and healing all that were under the power of the devil, because God was with him.
39 *We* also {are} witnesses of all things which he did both in the country of the Jews and in Jerusalem; whom they also slew, having hanged him on a cross.
40 This {man} God raised up the third day and gave him to be openly seen,
41 not of all the people, but of witnesses who were chosen before of God, *us* who have eaten and drunk with him after he arose from among {the} dead.
42 And he commanded us to preach to the people, and to testify that *he* it is who was determinately appointed of God {to be} judge of living and dead.
43 To him all the prophets bear witness that every one that believes on him will receive through his name remission of sins.
44 While Peter was yet speaking these words the Holy Spirit fell upon all those who were hearing the word.
45 And the faithful of the circumcision were astonished, as many as came with Peter, that upon the nations also the gift of the Holy Spirit was poured out:
46 for they heard them speaking with tongues and magnifying God. Then Peter answered,
47 Can any one forbid water that these should not be baptised, who have received the Holy Spirit as we also {did}?
48 And he commanded them to be baptised in the name of the Lord. Then they begged him to stay some days.
1 În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită ,,Italiana``.
2 Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3 Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într'o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i -a zis: ,,Cornelie!``
4 Corneliu s'a uitat ţintă la el, s'a înfricoşat, şi a răspuns: ,,Ce este, Doamne?`` Şi îngerul i -a zis: ,,Rugăciunile şi milosteniile tale s'au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi -a adus aminte de ele.
5 Trimete acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.
6 El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.``
7 Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia cari -i slujeau în tot timpul;
8 şi, dupăce le -a istorisit totul, i -a trimes la Iope.
9 A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s'a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.
10 L -a ajuns foamea, şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într'o răpire sufletească.
11 A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt.
12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului.
13 Şi un glas i -a zis: ,,Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.``
14 ,,Nicidecum, Doamne``, a răspuns Petru. ,,Căci niciodată n'am mîncat ceva spurcat sau necurat.``
15 Şi glasul i -a zis iarăş a doua oară: ,,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.``
16 Lucrul acesta s'a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăş la cer.
17 Pe cînd Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
18 şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
19 Şi pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i -a zis: ,,Iată că te caută trei oameni;
20 scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimes.``
21 Petru deci s'a pogorît, şi a zis oamenilor acelora: ,,Eu sînt acela, pe care -l căutaţi; ce pricină vă aduce?``
22 Ei au răspuns: ,,Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr'un înger sfînt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.``
23 Petru deci i -a chemat înlăuntru, şi i -a găzduit.
24 A doua zi, s'a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe cari -i chemase.
25 Cînd era să intre Petru, Corneliu, care -i ieşise înainte, s'a aruncat la picioarele lui, şi i s'a închinat.
26 Dar Petru l -a ridicat, şi a zis: ,,Scoală-te, şi eu sînt om!``
27 Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
28 ,,Ştiţi``, le -a zis el, ,,că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi -a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29 Deaceea am venit fără cîrtire cînd m'aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gînd aţi trimes după mine?``
30 Corneliu a răspuns: ,,Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
31 şi a zis: ,,Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi -a adus aminte de milosteniile tale.
32 Trimete dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îţi va vorbi.``
33 Am trimes îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi -a poruncit Domnul să ne spui.``
34 Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: ,,În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35 ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
36 El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le -a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
37 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
39 Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu -L pe lemn.
40 Dar Dumnezeu L -a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
41 nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
42 Isus ne -a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
43 Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.``
44 Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S'a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.
45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s'a vărsat şi peste Neamuri.
46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47 ,,Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?``
48 Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.