1 At that time Herod the king laid his hands on some of those of the assembly to do them hurt,

2 and slew James, the brother of John, with the sword.

3 And seeing that it was pleasing to the Jews, he went on to take Peter also: (and they were the days of unleavened bread:)

4 whom having seized he put in prison, having delivered him to four quaternions of soldiers to keep, purposing after the passover to bring him out to the people.

5 Peter therefore was kept in the prison; but unceasing prayer was made by the assembly to God concerning him.

6 And when Herod was going to bring him forth, that night Peter was sleeping between two soldiers, bound with two chains, and guards before the door kept the prison.

7 And lo, an angel of {the} Lord came there, and a light shone in the prison: and having smitten the side of Peter, he roused him up, saying, Rise up quickly. And his chains fell off his hands.

8 And the angel said to him, Gird thyself, and bind on thy sandals. And he did so. And he says to him, Cast thine upper garment about thee and follow me.

9 And going forth he followed {him} and did not know that what was happening by means of the angel was real, but supposed he saw a vision.

10 And having passed through a first and second guard, they came to the iron gate which leads into the city, which opened to them of itself; and going forth they went down one street, and immediately the angel left him.

11 And Peter, being come to himself, said, Now I know certainly that {the} Lord has sent forth his angel and has taken me out of the hand of Herod and all the expectation of the people of the Jews.

12 And having become clearly conscious {in himself}, he came to the house of Mary, the mother of John who was surnamed Mark, where were many gathered together and praying.

13 And when he had knocked at the door of the entry, a maid came to listen, by name Rhoda;

14 and having recognised the voice of Peter, through joy did not open the entry, but running in, reported that Peter was standing before the entry.

15 And they said to her, Thou art mad. But she maintained that it was so. And they said, It is his angel.

16 But Peter continued knocking: and having opened, they saw him and were astonished.

17 And having made a sign to them with his hand to be silent, he related {to them} how the Lord had brought him out of prison; and he said, Report these things to James and to the brethren. And he went out and went to another place.

18 And when it was day there was no small disturbance among the soldiers, what then was become of Peter.

19 And Herod having sought him and not found him, having examined the guards, commanded {them} to be executed. And he went down from Judaea to Caesarea and stayed {there}.

20 And he was in bitter hostility with {the} Tyrians and Sidonians; but they came to him with one accord, and, having gained Blastus the king's chamberlain, sought peace, because their country was nourished by the king's.

21 And on a set day, clothed in royal apparel and sitting on the elevated seat {of honour}, Herod made a public oration to them.

22 And the people cried out, A god's voice and not a man's.

23 And immediately an angel of {the} Lord smote him, because he did not give the glory to God, and he expired, eaten of worms.

24 But the word of God grew and spread itself.

25 And Barnabas and Saul returned from Jerusalem, having fulfilled the service {entrusted to them}, taking also with them John, surnamed Mark.

1 Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să -i chinuiască;

2 şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

3 Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna şi pe Petru. -Erau zilele praznicului Azimilor. -

4 După ce l -a prins, şi l -a băgat în temniţă, l -a pus supt paza a patru cete de cîte patru ostaşi, cu gînd ca după Paşte să -l scoată înaintea norodului.

5 Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

6 În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să -l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mîni cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.

7 Şi iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu -l în coastă, şi i -a zis: ,,Scoală-te, iute!`` Lanţurile i-au căzut jos de pe mîni.

8 Apoi îngerul i -a zis: ,,Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.`` Şi el a făcut aşa. Îngerul i -a mai zis: ,,Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.``

9 Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.

10 După ce au trecut de straja întîia şi a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, şi ea li s'a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într'o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el.

11 Cînd şi -a venit Petru în fire, a zis: ,,Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, şi m'a scăpat din mîna lui Irod şi dela tot ce aştepta poporul Iudeu.``

12 După ce şi -a dat bine seama de cele întîmplate, s'a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.

13 A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.

14 A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.

15 ,,Eşti nebună!`` i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: ,,Este îngerul lui.``

16 Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi cînd l-au văzut.

17 Petru le -a făcut semn cu mîna să tacă, le -a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă, şi a zis: ,,Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.`` Apoi a ieşit, şi s'a dus într'alt loc.

18 Cînd s'a făcut ziuă, ostaşii au fost într'o mare fierbere, ca să ştie ce s'a făcut Petru.

19 Irod, după ce l -a căutat în toate părţile, şi nu l -a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să -i omoare. În urmă s'a pogorît din Iudea la Cezarea, ca să rămînă acolo.

20 Irod era foarte mîniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într'un gînd la el; şi după ce au cîştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentrucă ţara lor se hrănea din ţara împăratului.

21 Într'o zi anumită, Irod s'a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea.

22 Norodul a strigat: ,,Glas de Dumnezeu, nu de om!``

23 Îndată l -a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.

24 Însă Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.

25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s'au întors din Ierusalim, luînd cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.