1 And as they were speaking to the people, the priests and captain of the temple and the Sadducees came upon them,
2 being distressed on account of their teaching the people and preaching by Jesus the resurrection from among {the} dead;
3 and they laid hands on them, and put them in ward till the morrow; for it was already evening.
4 But many of those who had heard the word believed; and the number of the men had become {about} five thousand.
5 And it came to pass on the morrow that their rulers and elders and scribes were gathered together at Jerusalem,
6 and Annas the high priest, and Caiaphas, and John, and Alexander, and as many as were of {the} high priestly family;
7 and having placed them in the midst they inquired, In what power or in what name have *ye* done this?
8 Then Peter, filled with {the} Holy Spirit, said to them, Rulers of the people and elders {of Israel},
9 if *we* this day are called upon to answer as to the good deed {done} to the infirm man, how *he* has been healed,
10 be it known to you all, and to all the people of Israel, that in the name of Jesus Christ the Nazaraean, whom *ye* have crucified, whom God has raised from among {the} dead, by *him* this {man} stands here before you sound {in body}.
11 *He* is the stone which has been set at nought by you the builders, which is become the corner stone.
12 And salvation is in none other, for neither is there another name under heaven which is given among men by which we must be saved.
13 But seeing the boldness of Peter and John, and perceiving that they were unlettered and uninstructed men, they wondered; and they recognised them that they were with Jesus.
14 And beholding the man who had been healed standing with them, they had nothing to reply;
15 but having commanded them to go out of the council they conferred with one another,
16 saying, What shall we do to these men? for that indeed an evident sign has come to pass through their means is manifest to all that inhabit Jerusalem, and we cannot deny it.
17 But that it be not further spread among the people, let us threaten them severely no longer to speak to any man in this name.
18 And having called them, they charged {them} not to speak at all nor teach in the name of Jesus.
19 But Peter and John answering said to them, If it be righteous before God to listen to you rather than to God, judge ye;
20 for as for us *we* cannot refrain from speaking of the things which we have seen and heard.
21 But they, having further threatened them, let them go, finding no way how they might punish them, on account of the people, because all glorified God for what had taken place;
22 for the man on whom this sign of healing had taken place was above forty years old.
23 And having been let go, they came to their own {company}, and reported all that the chief priests and elders had said to them.
24 And they, having heard {it}, lifted up {their} voice with one accord to God, and said, Lord, *thou* art the God who made the heaven and the earth and the sea, and all that is in them;
25 who hast said by the mouth of thy servant David, Why have {the} nations raged haughtily and {the} peoples meditated vain things?
26 The kings of the earth were there, and the rulers were gathered together against the Lord and against his Christ.
27 For in truth against thy holy servant Jesus, whom thou hadst anointed, both Herod and Pontius Pilate, with {the} nations, and peoples of Israel, have been gathered together in this city
28 to do whatever thy hand and thy counsel had determined before should come to pass.
29 And now, Lord, look upon their threatenings, and give to thy bondmen with all boldness to speak thy word,
30 in that thou stretchest out thy hand to heal, and that signs and wonders take place through the name of thy holy servant Jesus.
31 And when they had prayed, the place in which they were assembled shook, and they were all filled with the Holy Spirit, and spoke the word of God with boldness.
32 And the heart and soul of the multitude of those that had believed were one, and not one said that anything of what he possessed was his own, but all things were common to them;
33 and with great power did the apostles give witness of the resurrection of the Lord Jesus, and great grace was upon them all.
34 For neither was there any one in want among them; for as many as were owners of lands or houses, selling them, brought the price of what was sold
35 and laid it at the feet of the apostles; and distribution was made to each according as any one might have need.
36 And Joseph, who had been surnamed Barnabas by the apostles (which is, being interpreted, Son of consolation), a Levite, Cyprian by birth,
37 being possessed of land, having sold {it}, brought the money and laid it at the feet of the apostles.
1 Pe cînd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,
2 foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.
3 Au pus mînile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă pînă a doua zi; căci se înserase.
4 Însă mulţi din ceice auziseră cuvîntarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s'a ridicat aproape la cinci mii.
5 A doua zi, mai marii norodului, bătrînii şi cărturarii s'au adunat împreună la Ierusalim,
6 cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
7 Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: ,,Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?``
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le -a zis: ,,Mai mari ai norodului şi bătrîni ai lui Israel!
9 Fiindcă sîntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi sîntem întrebaţi cum a fost vindecat,
10 s'o ştiţi toţi, şi s'o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L -a înviat din morţi.
11 El este ,piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.`
12 În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.``
13 Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s'au mirat, întrucît ştiau că erau oameni necărturari şi de rînd; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
14 Dar fiindcă vedeau lîngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
15 Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s'au sfătuit între ei,
16 şi au zis: ,,Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s'a făcut o minune vădită, pe care n'o putem tăgădui.
17 Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să -i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.``
18 Şi dupăce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: ,,Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;
20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.``
21 I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să -i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întîmplate.
22 Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
23 După ce li s'a dat drumul, ei s'au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrînii.
24 Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: ,,Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele!
25 Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ,Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte?
26 Împăraţii pămîntului s'au răsculat, şi domnitorii s'au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.`
27 În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s'au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,
28 ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău.
29 Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala,
30 şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.``
31 După ce s'au rugat ei, s'a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s'au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32 Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte.
33 Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.
34 Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute,
35 şi -l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
36 Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru,
37 a vîndut un ogor, pe care -l avea, a adus banii, şi i -a pus la picioarele apostolilor.