1 Dead flies cause the ointment of the apothecary to stink {and} ferment; {so} a little folly is weightier than wisdom {and} honour.
2 The heart of a wise {man} is at his right hand; but a fool's heart at his left.
3 Yea also, when he that is a fool walketh by the way, his sense faileth {him}, and he saith to every one {that} he is a fool.
4 If the spirit of the ruler rise up against thee, leave not thy place; for quietness pacifieth great offences.
5 There is an evil that I have seen under the sun, as an error {that} proceedeth from the ruler:
6 folly is set in great dignities, but the rich sit in a low place.
7 I have seen servants upon horses, and princes walking as servants upon the earth.
8 He that diggeth a pit falleth into it; and whoso breaketh down a hedge, a serpent biteth him.
9 Whoso removeth stones is hurt therewith; he that cleaveth wood is endangered thereby.
10 If the iron be blunt, and one do not whet the edge, then must he apply more strength; but wisdom is profitable to give success.
11 If the serpent bite before enchantment, then the charmer hath no advantage.
12 The words of a wise man's mouth are gracious; but the lips of a fool swallow up himself.
13 The beginning of the words of his mouth is folly; and the end of his talk is mischievous madness.
14 And the fool multiplieth words: {yet} man knoweth not what shall be; and what shall be after him, who will tell him?
15 The labour of fools wearieth them, because they know not how to go to the city.
16 Woe to thee, O land, when thy king is a child, and thy princes eat in the morning!
17 Happy art thou, O land, when thy king is a son of nobles, and thy princes eat in {due} season, for strength, and not for drunkenness!
18 By much sloth fulness the framework falleth in; and through idleness of the hands the house drippeth.
19 A feast is made for laughter, and wine maketh life merry; but money answereth everything.
20 Curse not the king, no, not in thy thought; and curse not the rich in thy bedchamber: for the bird of the air will carry the voice, and that which hath wings will tell the matter.
1 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
2 Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.
3 Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!
4 Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.
5 Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:
6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
7 Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.
8 Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.
9 Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
10 Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.
11 Cînd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.
12 Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
13 Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
14 Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?
15 Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.
16 Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!
17 Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
18 Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.
19 Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.