1 Now faith is {the} substantiating of things hoped for, {the} conviction of things not seen.
2 For in {the power of} this the elders have obtained testimony.
3 By faith we apprehend that the worlds were framed by {the} word of God, so that that which is seen should not take its origin from things which appear.
4 By faith Abel offered to God a more excellent sacrifice than Cain, by which he obtained testimony of being righteous, God bearing testimony to his gifts, and by it, having died, he yet speaks.
5 By faith Enoch was translated that he should not see death; and was not found, because God had translated him; for before {his} translation he has the testimony that he had pleased God.
6 But without faith {it is} impossible to please {him}. For he that draws near to God must believe that he is, and {that} he is a rewarder of them who seek him out.
7 By faith, Noah, oracularly warned concerning things not yet seen, moved with fear, prepared an ark for the saving of his house; by which he condemned the world, and became heir of the righteousness which {is} according to faith.
8 By faith Abraham, being called, obeyed to go out into the place which he was to receive for an inheritance, and went out, not knowing where he was going.
9 By faith he sojourned as a stranger in the land of promise as a foreign country, having dwelt in tents with Isaac and Jacob, the heirs with {him} of the same promise;
10 for he waited for the city which has foundations, of which God is {the} artificer and constructor.
11 By faith also Sarah herself received strength for {the} conception of seed, and {that} beyond a seasonable age; since she counted him faithful who promised.
12 Wherefore also there have been born of one, and that of one become dead, even as the stars of heaven in multitude, and as the countless sand which {is} by the sea shore.
13 All these died in faith, not having received the promises, but having seen them from afar off and embraced {them}, and confessed that they were strangers and sojourners on the earth.
14 For they who say such things shew clearly that they seek {their} country.
15 And if they had called to mind that from whence they went out, they had had opportunity to have returned;
16 but now they seek a better, that is, a heavenly; wherefore God is not ashamed of them, to be called their God; for he has prepared for them a city.
17 By faith Abraham, {when} tried, offered up Isaac, and he who had received to himself the promises offered up his only begotten {son},
18 as to whom it had been said, In Isaac shall thy seed be called:
19 counting that God {was} able to raise {him} even from among {the} dead, whence also he received him in a figure.
20 By faith Isaac blessed Jacob and Esau concerning things to come.
21 By faith Jacob {when} dying blessed each of the sons of Joseph, and worshipped on the top of his staff.
22 By faith Joseph {when} dying called to mind the going forth of the sons of Israel, and gave commandment concerning his bones.
23 By faith Moses, being born, was hid three months by his parents, because they saw the child beautiful; and they did not fear the injunction of the king.
24 By faith Moses, when he had become great, refused to be called son of Pharaoh's daughter;
25 choosing rather to suffer affliction along with the people of God than to have {the} temporary pleasure of sin;
26 esteeming the reproach of the Christ greater riches than the treasures of Egypt, for he had respect to the recompense.
27 By faith he left Egypt, not fearing the wrath of the king; for he persevered, as seeing him who is invisible.
28 By faith he celebrated the passover and the sprinkling of the blood, that the destroyer of the firstborn might not touch them.
29 By faith they passed through the Red sea as through dry land; of which the Egyptians having made trial were swallowed up.
30 By faith the walls of Jericho fell, having been encircled for seven days.
31 By faith Rahab the harlot did not perish along with the unbelieving, having received the spies in peace.
32 And what more do I say? For the time would fail me telling of Gideon, and Barak, and Samson, and Jephthah, and David and Samuel, and of the prophets:
33 who by faith overcame kingdoms, wrought righteousness, obtained promises, stopped lions' mouths,
34 quenched {the} power of fire, escaped {the} edge of the sword, became strong out of weakness, became mighty in war, made {the} armies of strangers give way.
35 Women received their dead again by resurrection; and others were tortured, not having accepted deliverance, that they might get a better resurrection;
36 and others underwent trial of mockings and scourgings, yea, and of bonds and imprisonment.
37 They were stoned, were sawn asunder, were tempted, died by the death of the sword; they went about in sheepskins, in goatskins, destitute, afflicted, evil treated,
38 (of whom the world was not worthy,) wandering in deserts and mountains, and {in} dens and caverns of the earth.
39 And these all, having obtained witness through faith, did not receive the promise,
40 God having foreseen some better thing for us, that they should not be made perfect without us.
1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
2 Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n'a fost făcut din lucruri cari se văd.
4 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
5 Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Şi n'a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută.
7 Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
8 Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într'un loc, pe care avea să -L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9 Prin credinţă a venit şi s'a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într'o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.
10 Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
11 Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce -i făgăduise.
12 De aceea, dintr'un singur om, şi încă un om aproape mort, s'a născut o sămînţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt.
14 Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii.
15 Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu -I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le -a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
18 El căruia i se spusese: ,,În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele!``
19 Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l -a primit înapoi.
20 Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvîntare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
21 Prin credinţă Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi ,,s'a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.``
22 Prin credinţă a pomenit Iosif, cînd i s'a apropiat sfîrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cînd s'a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s'au lăsat înspăimîntaţi de porunca împăratului.
24 Prin credinţă Moise, cînd s'a făcut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire.
27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
28 Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sîngelui, pentruca Nimicitorul celor întîi născuţi să nu se atingă de ei.
29 Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, cari au încercat s'o treacă, au fost înghiţiţi.
30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
31 Prin credinţă n'a perit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
33 Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n'au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, -
38 ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.
39 Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n'au primit ce le fusese făgăduit;
40 pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n'ajungă ei la desăvîrşire fără noi.