1 But Jesus went to the mount of Olives.
2 And early in the morning he came again into the temple, and all the people came to him; and he sat down and taught them.
3 And the scribes and the Pharisees bring {to him} a woman taken in adultery, and having set her in the midst,
4 they say to him, Teacher, this woman has been taken in the very act, committing adultery.
5 Now in the law Moses has commanded us to stone such; thou therefore, what sayest thou?
6 But this they said proving him, that they might have {something} to accuse him {of}. But Jesus, having stooped down, wrote with his finger on the ground.
7 But when they continued asking him, he lifted himself up and said to them, Let him that is without sin among you first cast the stone at her.
8 And again stooping down he wrote on the ground.
9 But they, having heard {that}, went out one by one beginning from the elder ones until the last; and Jesus was left alone and the woman standing there.
10 And Jesus, lifting himself up and seeing no one but the woman, said to her, Woman, where are those thine accusers? Has no one condemned thee?
11 And she said, No one, sir. And Jesus said to her, Neither do I condemn thee: go, and sin no more.
12 Again therefore Jesus spoke to them, saying, I am the light of the world; he that follows me shall not walk in darkness, but shall have the light of life.
13 The Pharisees therefore said to him, Thou bearest witness concerning thyself; thy witness is not true.
14 Jesus answered and said to them, Even if I bear witness concerning myself, my witness is true, because I know whence I came and whither I go: but ye know not whence I come and whither I go.
15 Ye judge according to the flesh, I judge no one.
16 And if also I judge, my judgment is true, because I am not alone, but I and the Father who has sent me.
17 And in your law too it is written that the testimony of two men is true:
18 I am {one} who bear witness concerning myself, and the Father who has sent me bears witness concerning me.
19 They said to him therefore, Where is thy Father? Jesus answered, Ye know neither me nor my Father. If ye had known me, ye would have known also my Father.
20 These words spoke he in the treasury, teaching in the temple; and no one took him, for his hour was not yet come.
21 He said therefore again to them, I go away, and ye shall seek me, and shall die in your sin; where I go ye cannot come.
22 The Jews therefore said, Will he kill himself, that he says, Where I go ye cannot come?
23 And he said to them, Ye are from beneath; I am from above. Ye are of this world; I am not of this world.
24 I said therefore to you, that ye shall die in your sins; for unless ye shall believe that I am {he}, ye shall die in your sins.
25 They said therefore to him, Who art thou? {And} Jesus said to them, Altogether that which I also say to you.
26 I have many things to say and to judge concerning you, but he that has sent me is true, and I, what I have heard from him, these things I say to the world.
27 They knew not that he spoke to them of the Father.
28 Jesus therefore said to them, When ye shall have lifted up the Son of man, then ye shall know that I am {he}, and {that} I do nothing of myself, but as the Father has taught me I speak these things.
29 And he that has sent me is with me; he has not left me alone, because I do always the things that are pleasing to him.
30 As he spoke these things many believed on him.
31 Jesus therefore said to the Jews who believed him, If ye abide in my word, ye are truly my disciples;
32 and ye shall know the truth, and the truth shall set you free.
33 They answered him, We are Abraham's seed, and have never been under bondage to any one; how sayest thou, Ye shall become free?
34 Jesus answered them, Verily, verily, I say to you, Every one that practises sin is the bondman of sin.
35 Now the bondman abides not in the house for ever: the son abides for ever.
36 If therefore the Son shall set you free, ye shall be really free.
37 I know that ye are Abraham's seed; but ye seek to kill me, because my word has no entrance in you.
38 I speak what I have seen with my Father, and ye then do what ye have seen with your father.
39 They answered and said to him, Abraham is our father. Jesus says to them, If ye were Abraham's children, ye would do the works of Abraham;
40 but now ye seek to kill me, a man who has spoken the truth to you, which I have heard from God: this did not Abraham.
41 Ye do the works of your father. They said {therefore} to him, We are not born of fornication; we have one father, God.
42 Jesus said to them, If God were your father ye would have loved me, for I came forth from God and am come {from him}; for neither am I come of myself, but *he* has sent me.
43 Why do ye not know my speech? Because ye cannot hear my word.
44 Ye are of the devil, as {your} father, and ye desire to do the lusts of your father. He was a murderer from the beginning, and has not stood in the truth, because there is no truth in him. When he speaks falsehood, he speaks of what is his own; for he is a liar and its father:
45 and because I speak the truth, ye do not believe me.
46 Which of you convinces me of sin? If I speak truth, why do ye not believe me?
47 He that is of God hears the words of God: therefore ye hear {them} not, because ye are not of God.
48 The Jews answered and said to him, Say we not well that thou art a Samaritan and hast a demon?
49 Jesus answered, I have not a demon; but I honour my Father, and ye dishonour me.
50 But I do not seek my own glory: there is he that seeks and judges.
51 Verily, verily, I say unto you, If any one shall keep my word, he shall never see death.
52 The Jews therefore said to him, Now we know that thou hast a demon. Abraham has died, and the prophets, and thou sayest, If any one keep my word, he shall never taste death.
53 Art thou greater than our father Abraham, who has died? and the prophets have died: whom makest thou thyself?
54 Jesus answered, If I glorify myself, my glory is nothing: it is my Father who glorifies me, {of} whom ye say, He is our God.
55 And ye know him not; but I know him; and if I said, I know him not, I should be like you, a liar. But I know him, and I keep his word.
56 Your father Abraham exulted in that he should see my day, and he saw and rejoiced.
57 The Jews therefore said to him, Thou hast not yet fifty years, and hast thou seen Abraham?
58 Jesus said to them, Verily, verily, I say unto you, Before Abraham was, I am.
59 They took up therefore stones that they might cast {them} at him; but Jesus hid himself and went out of the temple, {going through the midst of them, and thus passed on.}
1 Isus S'a dus la muntele Măslinilor.
2 Dar disdedimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi -i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus -o în mijlocul norodului,
4 şi au zis lui Isus: ,,Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia.
5 Moise, în Lege, ne -a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?``
6 Spuneau lucrul acesta ca să -L ispitească şi să -L poată învinui. Dar Isus S'a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.
7 Fiindcă ei nu încetau să -L întrebe, El S'a ridicat în sus, şi le -a zis: ,,Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.``
8 Apoi S'a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pămînt.
9 Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s'au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10 Atunci S'a ridicat în sus; şi, cînd n'a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i -a zis: ,,Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te -a osîndit?``
11 ,,Nimeni, Doamne``, I -a răspuns ea. Şi Isus i -a zis: ,,Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.``)
12 Isus le -a vorbit din nou, şi a zis: ,,Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.``
13 La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: ,,Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.``
14 Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.
15 Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
16 Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M'a trimes, este cu Mine.
17 În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
18 deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M'a trimes.``
19 Ei I-au zis deci: ,,Unde este Tatăl Tău?`` Isus a răspuns: ,,Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M'aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.``
20 Isus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n'a pus mîna pe el, pentrucă încă nu -I sosise ceasul.
21 Isus le -a mai spus: ,,Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.``
22 Atunci Iudeii au zis: ,,Doar n'o avea de gînd să se omoare, de zice: ,Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!``
23 ,,Voi sînteţi de jos``, le -a zis El; ,,Eu sînt de sus: voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.
24 De aceea v'am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre.``
25 ,,Cine eşti Tu?`` I-au zis ei. Isus le -a răspuns: ,,Ceeace dela început vă spun că sînt.``
26 Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Celce M -a trimes, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.``
27 Ei n'au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Isus deci le -a zis: ,,Cînd veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt, şi că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M'a învăţat Tatăl Meu.
29 Cel ce M'a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M'a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce -I este plăcut.``
30 Pe cînd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31 Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: ,,Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;
32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.``
33 Ei I-au răspuns: ,,Noi sîntem sămînţa lui Avraam, şi n'am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: ,Veţi fi slobozi!``
34 ,,Adevărat, adevărat, vă spun``, le -a răspuns Isus, ,,că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.
35 Şi robul nu rămîne pururea în casă; fiul însă rămîne pururea.
36 Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
37 Ştiu că sînteţi sămînţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorîţi, pentrucă nu pătrunde în voi cuvîntul Meu.
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit dela tatăl vostru.``
39 ,,Tatăl nostru``, I-au răspuns ei, ,,este Avraam``. Isus le -a zis: ,,Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40 Dar acum căutaţi să Mă omorîţi, pe Mine, un om, care v'am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n'a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.`` Ei I-au zis: ,,Noi nu sîntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.``
42 Isus le -a zis: ,,Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M'aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin dela Dumnezeu: n'am venit dela Mine însumi, ci El M'a trimes.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45 Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.
46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
47 Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n'ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.``
48 Iudeii I-au răspuns: ,,Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?``
49 ,,N'am drac`` le -a răspuns Isus; ,,ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
50 Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
51 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.``
52 ,,Acum``, I-au zis Iudeii, ,,vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ,Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea.`
53 Doar n'ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decît proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?``
54 Isus a răspuns: ,,Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
55 şi totuş nu -L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu -L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvîntul Lui.
56 Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut -o şi s'a bucurat.``
57 ,,N'ai nici cincizeci ce ani``, I-au zis Iudeii, ,,şi ai văzut pe Avraam!``
58 Isus le -a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.``
59 La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S'a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.