1 And Zophar the Naamathite answered and said,

2 Should not the multitude of words be answered? and should a man of much talk be justified?

3 Should thy fictions make men hold their peace? and shouldest thou mock, and no one make {thee} ashamed?

4 For thou sayest, My doctrine is pure, and I am clean in thine eyes.

5 But oh that +God would speak, and open his lips against thee;

6 And that he would shew thee the secrets of wisdom, how that they are the double of what is realised; and know that +God passeth by {much} of thine iniquity!

7 Canst thou by searching find out +God? canst thou find out the Almighty to perfection?

8 {It is as} the heights of heaven; what wilt thou do? deeper than Sheol; what canst thou know?

9 The measure thereof is longer than the earth, and broader than the sea.

10 If he pass by, and shut up, and call to judgment, who can hinder him?

11 For he knoweth vain men, and seeth wickedness when {man} doth not consider it;

12 Yet a senseless man will make bold, though man be born {like} the foal of a wild ass.

13 If thou prepare thy heart and stretch out thy hands toward him,

14 If thou put far away the iniquity which is in thy hand, and let not wrong dwell in thy tents;

15 Surely then shalt thou lift up thy face without spot, and thou shalt be stedfast and shalt not fear:

16 For thou shalt forget misery; as waters that are passed away shalt thou remember it;

17 And life shall arise brighter than noonday; though thou be enshrouded in darkness, thou shalt be as the morning,

18 And thou shalt have confidence, because there shall be hope; and having searched about {thee}, thou shalt take rest in safety.

19 Yea, thou shalt lie down, and none shall make thee afraid; and many shall seek thy favour.

20 But the eyes of the wicked shall fail, and {all} refuge shall vanish from them, and their hope {shall be} the breathing out of life.

1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

3 Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

4 Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

5 A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

6 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

8 Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

9 Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

10 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

11 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

12 Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

13 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

14 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

15 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

16 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

17 Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

18 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

19 Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

20 Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``