1 And Job answered and said,
2 Truly ye are the people, and wisdom shall die with you!
3 I also have understanding as well as you; I am not inferior to you; and who knoweth not such things as these?
4 I am to be one that is a derision to his friend, I who call upon +God, and whom he will answer: a derision is the just upright {man}.
5 He that is ready to stumble with the foot is a lamp despised in the thought of him that is at ease.
6 The tents of desolators are in peace, and they that provoke *God are secure; into whose hand +God bringeth.
7 But ask now the beasts, and they shall teach thee; and the fowl of the heavens, and they shall tell thee;
8 Or speak to the earth, and it shall teach thee; and the fishes of the sea shall declare unto thee.
9 Who knoweth not in all these, that the hand of Jehovah hath wrought this?
10 In whose hand is the soul of every living thing, and the spirit of all flesh of man.
11 Doth not the ear try words, as the palate tasteth food?
12 With the aged is wisdom, and in length of days understanding.
13 With him is wisdom and might; he hath counsel and understanding.
14 Behold, he breaketh down, and it is not built again; he shutteth up a man, and there is no opening.
15 Behold, he withholdeth the waters, and they dry up; and he sendeth them out, and they overturn the earth.
16 With him is strength and effectual knowledge; the deceived and the deceiver are his.
17 He leadeth counsellors away spoiled, and judges maketh he fools;
18 He weakeneth the government of kings, and bindeth their loins with a fetter;
19 He leadeth priests away spoiled, and overthroweth the mighty;
20 He depriveth of speech the trusty, and taketh away the judgment of the elders;
21 He poureth contempt upon nobles, and slackeneth the girdle of the mighty;
22 He discovereth deep things out of darkness, and bringeth out into light the shadow of death;
23 He increaseth the nations, and destroyeth them; he spreadeth out the nations, and bringeth them in;
24 He taketh away the understanding of the chiefs of the people of the earth, and causeth them to wander in a pathless waste.
25 They grope in the dark without light, and he maketh them to stagger like a drunkard.
1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
3 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!
6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
8 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?
12 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.
13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
14 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.
15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
17 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.
18 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici
20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.
21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.
22 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.
23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
25 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.