1 And Job answered and said,
2 Hear attentively my speech, and let this replace your consolations.
3 Suffer me and I will speak; and after I have spoken, mock on!
4 As for me, is my complaint to a man? or wherefore should not my spirit be impatient?
5 Mark me, and be astonished, and lay the hand upon the mouth.
6 Even when I think {thereon}, I am affrighted, and trembling taketh hold of my flesh.
7 Wherefore do the wicked live, grow old, yea, become mighty in power?
8 Their seed is established with them in their sight, and their offspring before their eyes.
9 Their houses are safe from fear, neither is the rod of +God upon them.
10 Their bull gendereth, and faileth not; their cow calveth, and casteth not her calf.
11 They send forth their little ones like a flock, and their children dance.
12 They shout to the tambour and harp, and rejoice at the sound of the pipe.
13 They spend their days in prosperity, and in a moment go down to Sheol.
14 And they say unto *God, Depart from us, for we desire not the knowledge of thy ways!
15 What is the Almighty that we should serve him? and what are we profited if we pray unto him?
16 Behold, their prosperity is not in their hand. The counsel of the wicked be far from me!
17 How often is the lamp of the wicked put out, and cometh their calamity upon them? Doth he distribute sorrows {to them} in his anger?
18 Do they become as stubble before the wind, and as chaff that the storm carrieth away?
19 +God layeth up {the punishment of} his iniquity for his children; he rewardeth him, and he shall know {it}:
20 His eyes shall see his destruction, and he shall drink of the fury of the Almighty.
21 For what pleasure should he have in his house after him, when the number of his months is cut off?
22 Can any teach *God knowledge? And he it is that judgeth those that are high.
23 One dieth in his full strength, being wholly at ease and quiet;
24 His sides are full of fat, and the marrow of his bones is moistened;
25 And another dieth in bitterness of soul, and hath not tasted good:
26 Together they lie down in the dust, and the worms cover them.
27 Lo, I know your thoughts, and the devices ye wrongfully imagine against me.
28 For ye say, Where is the house of the noble? and where the tent of the dwellings of the wicked?
29 Have ye not asked the wayfarers? and do ye not regard their tokens:
30 That the wicked is reserved for the day of calamity? They are led forth to the day of wrath.
31 Who shall declare his way to his face? and who shall repay him what he hath done?
32 Yet is he carried to the graves, and watch is kept over the tomb.
33 The clods of the valley are sweet unto him; and every man followeth suit after him, as there were innumerable before him.
34 How then comfort ye me in vain? Your answers remain perfidious.
1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.
6 Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7 Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
8 Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
9 În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.
10 Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11 Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
12 Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.
13 Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.
14 Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15 Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?
16 Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -
17 dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
18 să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?
19 Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20 el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
21 Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?
22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
23 Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24 cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
25 Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26 şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
27 Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28 Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`
29 Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30 Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32 Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.
33 Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
34 Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``