1 I made a covenant with mine eyes; and how should I fix my regard upon a maid?
2 For what would have been {my} portion of +God from above, and what the heritage of the Almighty from on high?
3 Is not calamity for the unrighteous? and misfortune for the workers of iniquity?
4 Doth not he see my ways, and number all my steps?
5 If I have walked with falsehood, and my foot hath hasted to deceit,
6 (Let me be weighed in an even balance, and +God will take knowledge of my blamelessness;)
7 If my step have turned out of the way, and my heart followed mine eyes, and if any blot cleaveth to my hands;
8 Let me sow, and another eat; and let mine offspring be rooted out.
9 If my heart have been enticed unto a woman, so that I laid wait at my neighbour's door,
10 Let my wife grind for another, and let others bow down upon her.
11 For this is an infamy; yea, it is an iniquity {to be judged by} the judges:
12 For it is a fire that consumeth to destruction, and would root out all mine increase.
13 If I have despised the cause of my bondman or of my bondmaid, when they contended with me,
14 What then should I do when *God riseth up? and if he visited, what should I answer him?
15 Did not he that made me in the womb make him? and did not One fashion us in the womb?
16 If I have withheld the poor from {their} desire, or caused the eyes of the widow to fail;
17 Or have eaten my morsel alone, so that the fatherless ate not thereof,
18 (For from my youth he grew up with me as with a father, and I have guided the {widow} from my mother's womb;)
19 If I have seen any perishing for want of clothing, or any needy without covering;
20 If his loins have not blessed me, and if he were not warmed with the fleece of my lambs;
21 If I have lifted up my hand against an orphan, because I saw my help in the gate:
22 {Then} let my shoulder fall from the shoulder-blade, and mine arm be broken from the bone!
23 For calamity from *God was a terror to me, and by reason of his excellency I was powerless.
24 If I have made gold my hope, or said to the fine gold, My confidence!
25 If I rejoiced because my wealth was great, and because my hand had gotten much;
26 If I beheld the sun when it shone, or the moon walking in brightness,
27 And my heart have been secretly enticed, so that my mouth kissed my hand:
28 This also would be an iniquity for the judge, for I should have denied the *God who is above.
29 If I rejoiced at the destruction of him that hated me, and exulted when evil befell him;
30 (Neither have I suffered my mouth to sin by asking his life with a curse;)
31 If the men of my tent said not, Who shall find one that hath not been satisfied with his meat? -
32 The stranger did not lodge without; I opened my doors to the pathway.
33 If I covered my transgressions as Adam, by hiding mine iniquity in my bosom,
34 Because I feared the great multitude, and the contempt of families terrified me, so that I kept silence, and went not out of the door, ...
35 Oh that I had one to hear me! Behold my signature: let the Almighty answer me! And let mine opponent write an accusation!
36 Would I not take it upon my shoulder? I would bind it on to me {as} a crown;
37 I would declare unto him the number of my steps; as a prince would I come near to him.
38 If my land cry out against me, and its furrows weep together;
39 If I have eaten the fruits thereof without money, and have tormented to death the souls of its owners:
40 Let thistles grow instead of wheat, and tares instead of barley. The words of Job are ended.
1 Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
2 Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
3 Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4 N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?
5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:
6 să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!
7 De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
8 atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!
9 Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,
10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!
11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
12 un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,
14 ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?
15 Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?
16 Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
17 dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
18 eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;
19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,
20 fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
21 dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
22 atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;
25 dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
26 dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,
27 şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:
28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29 Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,
30 eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;
31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`
32 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
34 pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...
35 Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
36 Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;
37 să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
38 Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
39 dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
40 atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.