1 Aye, my heart trembleth at this also, and leapeth up out of its place:
2 Hear attentively the roar of his voice, and the murmur going forth from his mouth.
3 He sendeth it forth under the whole heaven, and his lightning unto the ends of the earth.
4 After it a voice roareth: he thundereth with the voice of his excellency, and holdeth not back the flashes when his voice is heard.
5 *God thundereth marvellously with his voice, doing great things which we do not comprehend.
6 For he saith to the snow, Fall on the earth! and to the pouring rain, even the pouring rains of his might.
7 He sealeth up the hand of every man; that all men may know his work.
8 And the wild beast goeth into its lair, and they remain in their dens.
9 From the chamber {of the south} cometh the whirlwind; and cold from the winds of the north.
10 By the breath of *God ice is given; and the breadth of the waters is straitened.
11 Also with plentiful moisture he loadeth the thick clouds, his light dispels the cloud;
12 And they are turned every way by his guidance, that they may do whatsoever he commandeth them upon the face of the circuit of the earth,
13 Whether he cause it to come as a rod, or for his land, or in mercy.
14 Hearken unto this, Job; stand still and discern the wondrous works of *God.
15 Dost thou know how +God hath disposed them, and how he causeth the lightning of his cloud to flash?
16 Dost thou know about the balancings of the clouds, the wondrous works of him that is perfect in knowledge?
17 How thy garments become warm when he quieteth the earth by the south wind?
18 Hast thou with him spread out the sky, firm, like a molten mirror?
19 Teach us what we shall say unto him! We cannot order {our words} by reason of darkness.
20 Shall it be told him if I would speak? if a man {so} say, surely he shall be swallowed up.
21 And now {men} see not the light as it gleameth, it is {hidden} in the skies. But the wind passeth by and cleareth them.
22 From the north cometh gold; with +God is terrible majesty.
23 The Almighty, we cannot find him out: excellent in power, and in judgment, and in abundance of justice, he doth not afflict.
24 Men do therefore fear him: he respecteth not any that are wise of heart.
1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
2 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
4 Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
6 El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7 Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.
11 Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;
12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
13 Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.
14 Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
17 Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
19 Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.
20 Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;
22 dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23 Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
24 De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``