1 Now after these things the Lord appointed seventy others also, and sent them two and two before his face into every city and place where he himself was about to come.
2 And he said to them, The harvest indeed {is} great, but the workmen few; supplicate therefore the Lord of the harvest that he may send out workmen into his harvest.
3 Go: behold *I* send you forth as lambs in the midst of wolves.
4 Carry neither purse nor scrip nor sandals, and salute no one on the way.
5 And into whatsoever house ye enter, first say, Peace to this house.
6 And if a son of peace be there, your peace shall rest upon it; but if not it shall turn to you again.
7 And in the same house abide, eating and drinking such things as they have; for the workman is worthy of his hire. Remove not from house to house.
8 And into whatsoever city ye may enter and they receive you, eat what is set before you,
9 and heal the sick in it, and say to them, The kingdom of God is come nigh to you.
10 But into whatsoever city ye may have entered and they do not receive you, go out into its streets and say,
11 Even the dust of your city, which cleaves to us on the feet, do we shake off against you; but know this, that the kingdom of God is come nigh.
12 I say to you that it shall be more tolerable for Sodom in that day than for that city.
13 Woe to thee, Chorazin! woe to thee, Bethsaida! for if the works of power which have taken place in you had taken place in Tyre and Sidon, they had long ago repented, sitting in sackcloth and ashes.
14 But it shall be more tolerable for Tyre and Sidon in the judgment than for you.
15 And *thou*, Capernaum, who hast been raised up to heaven, shalt be brought down even to hades.
16 He that hears you hears me; and he that rejects you rejects me; and he that rejects me rejects him that sent me.
17 And the seventy returned with joy, saying, Lord, even the demons are subject to us through thy name.
18 And he said to them, I beheld Satan as lightning falling out of heaven.
19 Behold, I give you the power of treading upon serpents and scorpions and over all the power of the enemy, and nothing shall in anywise injure you.
20 Yet in this rejoice not, that the spirits are subjected to you, but rejoice that your names are written in the heavens.
21 In the same hour Jesus rejoiced in spirit and said, I praise thee, Father, Lord of the heaven and of the earth, that thou hast hid these things from wise and prudent, and hast revealed them to babes: yea, Father, for thus has it been well-pleasing in thy sight.
22 All things have been delivered to me by my Father, and no one knows who the Son is but the Father, and who the Father is but the Son, and he to whomsoever the Son is pleased to reveal {him}.
23 And having turned to the disciples privately he said, Blessed are the eyes which see the things that ye see.
24 For I say to you that many prophets and kings have desired to see the things which ye behold, and did not see {them}; and to hear the things which ye hear, and did not hear {them}.
25 And behold, a certain lawyer stood up tempting him, and saying, Teacher, having done what, shall I inherit life eternal?
26 And he said to him, What is written in the law? how readest thou?
27 But he answering said, Thou shalt love the Lord thy God with all thy heart, and with all thy soul, and with all thy strength, and with all thine understanding; and thy neighbour as thyself.
28 And he said to him, Thou hast answered right: this do and thou shalt live.
29 But he, desirous of justifying himself, said to Jesus, And who is my neighbour?
30 And Jesus replying said, A certain man descended from Jerusalem to Jericho and fell into {the hands of} robbers, who also, having stripped him and inflicted wounds, went away leaving him in a half-dead state.
31 And a certain priest happened to go down that way, and seeing him, passed on on the opposite side;
32 and in like manner also a Levite, being at the spot, came and looked {at him} and passed on on the opposite side.
33 But a certain Samaritan journeying came to him, and seeing {him}, was moved with compassion,
34 and came up {to him} and bound up his wounds, pouring in oil and wine; and having put him on his own beast, took him to {the} inn and took care of him.
35 And on the morrow {as he left}, taking out two denarii he gave them to the innkeeper, and said to him, Take care of him, and whatsoever thou shalt expend more, *I* will render to thee on my coming back.
36 Which {now} of these three seems to thee to have been neighbour of him who fell into {the hands of} the robbers?
37 And he said, He that shewed him mercy. And Jesus said to him, Go, and do *thou* likewise.
38 And it came to pass as they went that *he* entered into a certain village; and a certain woman, Martha by name, received him into her house.
39 And she had a sister called Mary, who also, having sat down at the feet of Jesus was listening to his word.
40 Now Martha was distracted with much serving, and coming up she said, Lord, dost thou not care that my sister has left me to serve alone? Speak to her therefore that she may help me.
41 But Jesus answering said to her, Martha, Martha, thou art careful and troubled about many things;
42 but there is need of one, and Mary has chosen the good part, the which shall not be taken from her.
1 După aceea Domnul a mai rînduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i -a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
2 Şi le -a zis: ,,Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
3 Duceţi-vă; iată, vă trimet ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4 Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte, şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.
5 În orice casă veţi intra, să ziceţi întîi: ,,Pacea să fie peste casa aceasta!``
6 Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
7 Să rămîneţi în casa aceea, şi să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.
8 În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mîncaţi ce vi se va pune înainte;
9 să vindecaţi pe bolnavii cari vor fi acolo, şi să le ziceţi: ,,Împărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat de voi.``
10 Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei, şi să ziceţi:
11 ,,Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră, care s'a lipit de picioarele noastre; totuş să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat de voi.``
12 Eu vă spun că, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decît pentru cetatea aceea.
13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice cari au fost făcute în voi, de mult s'ar fi pocăit stînd în sac şi cenuşă.
14 De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
15 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă în Locuinţa morţilor.
16 Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine.``
17 Cei şaptezeci s'au întors plini de bucurie, şi au zis: ,,Doamne, chiar şi dracii ne sînt supuşi în Numele Tău.``
18 Isus le -a zis: ,,Am văzut pe Satana căzînd ca un fulger din cer.``
19 Iată că v'am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.
20 Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri.``
21 În ceasul acela, Isus S'a bucurat în Duhul Sfînt, şi a zis: ,,Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.``
22 Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.``
23 Apoi S'a întors spre ucenici, şi le -a spus de o parte: ,,Ferice de ochii cari văd lucrurile, pe cari le vedeţi voi!
24 Căci vă spun că mulţi prooroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n'au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n'au auzit.``
25 Un învăţător al Legii s'a sculat să ispitească pe Isus şi I -a zis: ,,Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?``
26 Isus i -a zis: ,,Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?``
27 El a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``
28 ,,Bine ai răspuns``, i -a zis Isus; ,,fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică.``
29 Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: ,,Şi cine este aproapele meu?``
30 Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.
31 Din întîmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32 Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cînd l -a văzut, a trecut înainte pe alături.
33 Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l -a văzut, i s'a făcut milă de el.
34 S'a apropiat de i -a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l -a pus pe dobitocul lui, l -a dus la un han, şi a îngrijit de el.
35 A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i -a dat hangiului, şi i -a zis: ,,Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.``
36 Care dintr'aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?``
37 ,,Celce şi -a făcut milă cu el``, a răspuns învăţătorul Legii. ,,Du-te de fă şi tu la fel``, i -a zis Isus.
38 Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într'un sat. Şi o femeie, numită Marta, L -a primit în casa ei.
39 Ea avea o soră numită Maria, care s'a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.
40 Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I -a zis: ,,Doamne, nu-Ţi pasă că soru-mea m'a lăsat să slujesc singură? Zi -i dar să-mi ajute.``
41 Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămînţi tu,
42 dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi -a ales partea cea bună, care nu i se va lua.``