Lucas 9 - Bíblia Online

And having called together the twelve, he gave them power and authority over all demons, and to heal diseases, 
and sent them to proclaim the kingdom of God and to heal the sick. 
And he said to them, Take nothing for the way, neither staff, nor scrip, nor bread, nor money; nor to have two body-coats apiece. 
And into whatsoever house ye enter, there abide and thence go forth. 
And as many as may not receive you, going forth from that city, shake off even the dust from your feet for a witness against them. 
And going forth they passed through the villages, announcing the glad tidings and healing everywhere. 
And Herod the tetrarch heard of all the things which were done {by him}, and was in perplexity, because it was said by some that John was risen from among {the} dead, 
and by some that Elias had appeared, and by others that one of the old prophets had risen again. 
And Herod said, John *I* have beheaded, but who is this of whom I hear such things? and he sought to see him. 
And the apostles having returned related to him whatever they had done. And he took them and withdrew apart into {a desert place of} a city called Bethsaida. 
But the crowds knowing {it} followed him; and he received them and spake to them of the kingdom of God, and cured those that had need of healing. 
But the day began to decline, and the twelve came and said to him, Send away the crowd that they may go into the villages around, and {into} the fields, and lodge and find victuals, for here we are in a desert place. 
And he said to them, Give *ye them to eat. And they said, We have not more than five loaves and two fishes, unless *we* should go and buy food for all this people; 
for they were about five thousand men. And he said to his disciples, Make them sit down in companies by fifties. 
And they did so, and made them all sit down. 
And taking the five loaves and the two fishes, looking up to heaven he blessed them, and broke and gave to the disciples to set before the crowd. 
And they all ate and were filled; and there was taken up of what had remained over and above to them in fragments twelve hand-baskets. 
And it came to pass as he was praying alone, his disciples were with him, and he asked them saying, Who do the crowds say that I am? 
But they answering said, John the baptist; but others, Elias; and others, that one of the old prophets has risen again. 
And he said to them, But *ye*, who do ye say that I am? And Peter answering said, The Christ of God. 
But, earnestly charging them, he enjoined {them} to say this to no man, 
saying, The Son of man must suffer many things, and be rejected of the elders and chief priests and scribes, and be killed, and the third day be raised up. 
And he said to {them} all, If any one will come after me, let him deny himself and take up his cross daily and follow me; 
for whosoever shall desire to save his life shall lose it, but whosoever shall lose his life for my sake, *he* shall save it. 
For what shall a man profit if he shall have gained the whole world, and have destroyed, or come under the penalty of the loss of himself? 
For whosoever shall have been ashamed of me and of my words, of him will the Son of man be ashamed when he shall come in his glory, and {in that} of the Father, and of the holy angels. 
But I say unto you of a truth, There are some of those standing here who shall not taste death until they shall have seen the kingdom of God. 
And it came to pass after these words, about eight days, that taking Peter and John and James he went up into a mountain to pray. 
And as he prayed the fashion of his countenance became different and his raiment white {and} effulgent. 
And lo, two men talked with him, who were Moses and Elias, 
who, appearing in glory, spoke of his departure which he was about to accomplish in Jerusalem. 
But Peter and those with him were oppressed with sleep: but having fully awoke up they saw his glory, and the two men who stood with him. 
And it came to pass as they departed from him, Peter said to Jesus, Master, it is good for us to be here; and let us make three tabernacles, one for thee, and one for Moses, and one for Elias: not knowing what he said. 
But as he was saying these things, there came a cloud and overshadowed them, and they feared as they entered into the cloud: 
and there was a voice out of the cloud saying, *This* is my beloved Son: hear him. 
And as the voice was {heard} Jesus was found alone: and *they* kept silence, and told no one in those days any of the things they had seen. 
And it came to pass on the following day, when they came down from the mountain, a great crowd met him. 
And lo, a man from the crowd cried out saying, Teacher, I beseech thee look upon my son, for he is mine only child: 
and behold, a spirit takes him, and suddenly he cries out, and it tears him with foaming, and with difficulty departs from him after crushing him. 
And I besought thy disciples that they might cast him out, and they could not. 
And Jesus answering said, O unbelieving and perverted generation, how long shall I be with you and suffer you? Bring hither thy son. 
But as he was yet coming, the demon tore him and dragged him all together. And Jesus rebuked the unclean spirit, and healed the child and gave him back to his father. 
And all were astonished at the glorious greatness of God. And as all wondered at all the things which {Jesus} did, he said to his disciples, 
Do *ye* let these words sink into your ears. For the Son of man is about to be delivered into men's hands. 
But they understood not this saying, and it was hid from them that they should not perceive it. And they feared to ask him concerning this saying. 
And a reasoning came in amongst them, who should be {the} greatest of them. 
And Jesus, seeing the reasoning of their heart, having taken a little child set it by him, 
and said to them, Whosoever shall receive this little child in my name receives me, and whosoever shall receive me receives him that sent me. For he who is the least among you all, *he* is great. 
And John answering said, Master, we saw some one casting out demons in thy name, and we forbad him, because he follows not with us. 
And Jesus said to him, Forbid {him} not, for he that is not against you is for you. 
And it came to pass when the days of his receiving up were fulfilled, that *he* stedfastly set his face to go to Jerusalem. 
And he sent messengers before his face. And having gone they entered into a village of the Samaritans that they might make ready for him. 
And they did not receive him, because his face was {turned as} going to Jerusalem. 
And his disciples James and John seeing {it} said, Lord, wilt thou that we speak {that} fire come down from heaven and consume them, as also Elias did? 
But turning he rebuked them {and said, Ye know not of what spirit ye are}. 
And they went to another village. 
And it came to pass as they went in the way, one said to him, I will follow thee wheresoever thou goest, Lord. 
And Jesus said to him, The foxes have holes and the birds of the heaven roosting-places, but the Son of man has not where he may lay his head. 
And he said to another, Follow me. But he said, Lord, allow me to go first and bury my father. 
But Jesus said to him, Suffer the dead to bury their own dead, but do *thou* go and announce the kingdom of God. 
And another also said, I will follow thee, Lord, but first allow me to bid adieu to those at my house. 
But Jesus said to him, No one having laid his hand on {the} plough and looking back is fit for the kingdom of God. 

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le -a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele. 
Apoi i -a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi. 
,,Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,`` le -a zis El; ,,nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine. 
În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela. 
Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.`` 
Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri. 
Cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi; 
alţii ziceau că s'a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime. 
Dar Irod zicea: ,,Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?`` Şi căuta să -L vadă. 
Apostolii, cînd s'au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i -a luat cu Sine, şi S'a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida. 
Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le -a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. 
Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s'au apropiat, şi I-au zis: ,,Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mîncării; pentrucă aici sîntem într'un loc pustiu.`` 
Isus le -a zis: ,,Daţi-le voi să mănînce!`` Dar ei au răspuns: ,,N'avem decît cinci pîni şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.`` 
Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Puneţi -i să şadă jos în cete de cîte cincizeci.`` 
Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. 
Isus a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, şi le -a binecuvîntat. Apoi le -a frînt, şi le -a dat ucenicilor să le împartă norodului. 
Au mîncat toţi, şi s'au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămiturile rămase. 
Într'o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le -a pus întrebarea următoare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?`` 
Ei I-au răspuns: ,,Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.`` 
,,Dar voi``, i -a întrebat El, ,,cine ziceţi că sînt?`` ,,Hristosul lui Dumnezeu!`` I -a răspuns Petru. 
Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. 
Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze. 
Apoi a zis tuturor: ,,Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. 
Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui. 
Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s'ar prăpădi sau s'ar pierde pe sine însuş? 
Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 
Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu. 
Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S'a suit pe munte să Se roage. 
Pe cînd Se ruga, I s'a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s'a făcut albă strălucitoare. 
Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, 
cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să -l aibă în Ierusalim. 
Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s'au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El. 
În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.`` Nu ştia ce spune. 
Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i -a acoperit cu umbra lui; ucenicii s'au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor. 
Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.`` 
Cînd s'a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră. 
A doua zi, cînd s'au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus. 
Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: ,,Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 
Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l -a stropşit de tot. 
Am rugat pe ucenicii Tăi să -l scoată, şi n'au putut. 
,,O neam necredincios şi pornit la rău``, a răspuns Isus; ,,pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.`` 
Pe cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său. 
Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. 
,,Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!`` 
Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să -L întrebe în privinţa aceasta. 
Apoi le -a venit în gînd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. 
Isus le -a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaş, l -a pus lîngă El, 
şi le -a zis: ,,Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.`` 
Ioan a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentrucă nu merge după noi.`` 
,,Nu -l opriţi``, i -a răspuns Isus, ,,fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.`` 
Cînd s'a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi -a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim. 
A trimes înainte nişte soli, cari s'au dus şi au intrat într'un sat al Samaritenilor, ca să -I pregătească un loc de găzduit. 
Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 
Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: ,,Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să -i mistuie, cum a făcut Ilie?`` 
Isus S'a întors spre ei, i -a certat, şi le -a zis: ,,Nu ştiţi de ce duh sînteţi însufleţiţi! 
Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască.`` Şi au plecat într'alt sat. 
Pe cînd erau pe drum, un om i -a zis: ,,Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.`` 
Isus i -a răspuns: ,,Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.`` 
Altuia i -a zis: ,,Vino după Mine!`` ,,Doamne``, I -a răspuns el, ,,lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.`` 
Dar Isus i -a zis: ,,Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Un altul a zis: ,,Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.`` 
Isus i -a răspuns: ,,Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.`` 

Lucas 10

Veja também

Como encontrar uma mulher de Deus?

Como Jesus ensinou a amar nossos inimigos?