1 And Jehovah spoke to Moses, saying,
2 Speak unto the children of Israel and say unto them, When any one devoteth {anything} by a vow, the persons shall be for Jehovah according to thy valuation.
3 And thy valuation shall be of the male from twenty years old even unto sixty years old: thy valuation shall be fifty shekels of silver, after the shekel of the sanctuary;
4 and if it be of a female, thy valuation shall be thirty shekels.
5 And if it be from five years old even unto twenty years old, thy valuation of the male shall be twenty shekels, and for the female ten shekels.
6 And if it be from a month old even unto five years old, thy valuation of the male shall be five shekels of silver; and for the female thy valuation shall be three shekels of silver.
7 And if it be from sixty years old and above, if it be a male, thy valuation shall be fifteen shekels; and for the female ten shekels.
8 And if he be poorer than thy valuation, he shall present himself before the priest, and the priest shall value him: according to his means that vowed shall the priest value him.
9 And if it be a beast whereof men bring an offering unto Jehovah, all that they give of such unto Jehovah shall be holy.
10 They shall not alter it nor change it, a good for a bad, or a bad for a good; and if he at all change beast for beast, then it and the exchange thereof shall be holy.
11 And if it be any unclean beast, of which they do not bring an offering unto Jehovah, then he shall present the beast before the priest;
12 and the priest shall value it, {judging} between good and bad: according to the valuation of the priest, so shall it be.
13 And if they will in any wise redeem it, then they shall add a fifth {part} thereof unto thy valuation.
14 And when any one halloweth his house, that it may be holy to Jehovah, the priest shall value it, {judging} between good and bad: as the priest shall value it, so shall it stand.
15 And if he that halloweth it will redeem his house, he shall add the fifth of the money of thy valuation unto it, and it shall be his.
16 And if a man hallow to Jehovah {part} of a field of his possession, thy valuation shall be according to what may be sown in it: the homer of barley seed at fifty shekels of silver.
17 If he hallow his field from the year of jubilee, according to thy valuation shall it stand;
18 but if he hallow his field after the jubilee, then the priest shall reckon unto him the money according to the years that remain, until the year of the jubilee; and there shall be a reduction from thy valuation.
19 And if he that hallowed the field will in any wise redeem it, he shall add the fifth of the money of thy valuation unto it, and it shall be assured to him;
20 but if he do not redeem the field, or if he sell the field to another man, it cannot be redeemed any more;
21 and the field, when it goeth out in the jubilee, shall be holy to Jehovah, as a field devoted; the possession thereof shall be the priest's.
22 And if he hallow to Jehovah a field that he hath bought, which is not of the fields of his possession,
23 the priest shall reckon unto him the amount of thy valuation, unto the year of the jubilee; and he shall give thy valuation on that day, {as} holy to Jehovah.
24 In the year of the jubilee the field shall return unto him of whom it was bought-to him to whom the land belonged.
25 And all thy valuation shall be according to the shekel of the sanctuary: twenty gerahs shall be the shekel.
26 Only the firstling which is offered as firstling to Jehovah among the cattle, that shall no man hallow, whether it be ox or sheep; it is Jehovah's.
27 But if it be of an unclean beast, then he shall ransom it according to thy valuation, and shall add a fifth of it thereto; and if it be not redeemed, it shall be sold according to thy valuation.
28 Notwithstanding, no devoted thing that a man hath devoted to Jehovah of all that he hath, of man or beast, or of the field of his possession, shall be sold or redeemed: every devoted thing is most holy to Jehovah.
29 Nothing devoted, which shall be devoted from among men, shall be ransomed: it shall certainly be put to death.
30 And as to every tithe of the land, of the seed of the land, and of the fruit of the tree, it is Jehovah's: it is holy to Jehovah.
31 And if any one will at all redeem of his tithes, he shall add thereto the fifth thereof.
32 And as to every tithe of the herd, or of the flock, of whatever passeth under the rod, the tenth shall be holy to Jehovah.
33 He shall not search whether it be good or bad, neither shall he change it; and if he change it at all, then both it and the exchange thereof shall be holy; it shall not be redeemed.
34 These are the commandments which Jehovah commanded Moses for the children of Israel upon mount Sinai.
1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
2 ,Cînd se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
3 Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat dela douăzeci pînă la şasezeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfîntului locaş:
4 dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
5 Dela cinci pînă la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
6 Dela o lună pînă la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.
7 De la şasezeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
8 Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să -l aducă la preot, să -l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
9 Dacă este vorba de dobitoacele cari pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sfînt.
10 Să nu -l schimbe, şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s'ar întîmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celalt va fi sfînt.
11 Dacă este vorba de dobitoacele necurate, cari nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
12 care -i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va rămînea la preţuirea preotului.
13 Dacă vrea să -l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.
14 Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind -o Domnului ca un dar sfînt, preotul să -i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămînă la preţuirea făcută de preot.
15 Dacă cel ce şi -a închinat Domnului casa, vrea s'o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.
16 Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după cîtimea de sămînţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînţă de orz.
17 Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la preţuirea ta;
18 dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să -i socotească preţul după numărul anilor cari mai rămîn pînă la anul de veselie, şi să -l scadă din preţuirea ta.
19 Dacă cel ce şi -a închinat Domnului ogorul, vrea să -l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămînă al lui.
20 Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi -l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21 Şi cînd va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.
22 Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,
23 preotul să -i socotească preţul după cît face preţuirea pînă la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaş zi preţul hotărît de tine, ca lucru închinat Domnului.
24 În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela dela care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.
25 Toate preţuirile să se facă în sicli sfîntului locaş: siclul are douăzeci de ghere.
26 Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întîiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întîi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.
27 Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să -l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugînd încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vîndut după preţuirea ta.
28 Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vîndă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru prea sfînt pentru Domnul.
29 Niciun om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorît.
30 Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
31 Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
32 Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece subt toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
33 Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celalt va fi sfînt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi``.
34 Acestea sînt poruncile, pe cari le -a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai