1 Now the passover and the {feast of} unleavened bread was after two days. And the chief priests and the scribes were seeking how they might seize him by subtlety and kill him.
2 For they said, Not in the feast, lest perhaps there be a tumult of the people.
3 And when he was in Bethany, in the house of Simon the leper, as he lay at table, there came a woman having an alabaster flask of ointment of pure nard, very costly; and having broken the alabaster flask, she poured it out upon his head.
4 And there were some indignant in themselves, and saying, Why has this waste been made of the ointment?
5 for this ointment could have been sold for more than three hundred denarii and given to the poor. And they spoke very angrily at her.
6 But Jesus said, Let her alone; why do ye trouble her? she has wrought a good work as to me;
7 for ye have the poor always with you, and whenever ye would ye can do them good; but me ye have not always.
8 What *she* could she has done. She has beforehand anointed my body for the burial.
9 And verily I say unto you, Wheresoever these glad tidings may be preached in the whole world, what this {woman} has done shall be also spoken of for a memorial of her.
10 And Judas Iscariote, one of the twelve, went away to the chief priests that he might deliver him up to them;
11 and they, when they heard it, rejoiced, and promised him to give money. And he sought how he could opportunely deliver him up.
12 And the first day of unleavened bread, when they slew the passover, his disciples say to him, Where wilt thou that we go and prepare, that thou mayest eat the passover?
13 And he sends two of his disciples, and says to them, Go into the city, and a man shall meet you carrying a pitcher of water; follow him.
14 And wheresoever he enters, say to the master of the house, The Teacher says, Where is my guest-chamber where I may eat the passover with my disciples?
15 and *he* will shew you a large upper room furnished ready. There make ready for us.
16 And his disciples went away and came into the city, and found as he had said to them; and they made ready the passover.
17 And when evening was come, he comes with the twelve.
18 And as they lay at table and were eating, Jesus said, Verily I say to you, One of you shall deliver me up; he who is eating with me.
19 And they began to be grieved, and to say to him, one by one, Is it *I*? {and another, Is it *I*?}
20 But he answered and said to them, One of the twelve, he who dips with me in the dish.
21 The Son of man goes indeed as it is written concerning him, but woe to that man by whom the Son of man is delivered up; {it were} good for that man if he had not been born.
22 And as they were eating, Jesus, having taken bread, when he had blessed, broke {it}, and gave {it} to them, and said, Take {this}: this is my body.
23 And having taken {the} cup, when he had given thanks, he gave {it} to them, and they all drank out of it.
24 And he said to them, This is my blood, that of the {new} covenant, that shed for many.
25 Verily I say to you, I will no more drink at all of the fruit of the vine, until that day when I drink it new in the kingdom of God.
26 And having sung a hymn, they went out to the mount of Olives.
27 And Jesus says to them, All ye shall be offended, for it is written, I will smite the shepherd, and the sheep shall be scattered abroad.
28 But after I am risen, I will go before you into Galilee.
29 But Peter said to him, Even if all should be offended, yet not *I*.
30 And Jesus says to him, Verily I say to thee, that thou to-day, in this night, before {the} cock shall crow twice, thou shalt thrice deny me.
31 But he said {so much} exceedingly the more, If I should have to die with thee, I will in no wise deny thee. And likewise said they all too.
32 And they come to a place of which the name {is} Gethsemane, and he says to his disciples, Sit here while I shall pray.
33 And he takes with him Peter and James and John, and he began to be amazed and oppressed in spirit.
34 And he says to them, My soul is full of grief even unto death; abide here and watch.
35 And, going forward a little, he fell upon the earth; and he prayed that, if it were possible, the hour might pass away from him.
36 And he said, Abba, Father, all things are possible to thee: take away this cup from me; but not what *I* will, but what *thou* {wilt}.
37 And he comes and finds them sleeping. And he says to Peter, Simon, dost thou sleep? Hast thou not been able to watch one hour?
38 Watch and pray, that ye enter not into temptation. The spirit indeed {is} willing, but the flesh weak.
39 And going away, he prayed again, saying the same thing.
40 And returning, he found them again sleeping, for their eyes were heavy; and they knew not what they should answer him.
41 And he comes the third time and says to them, Sleep on now, and take your rest. It is enough; the hour is come; behold, the Son of man is delivered up into the hands of sinners.
42 Arise, let us go; behold, he that delivers me up has drawn nigh.
43 And immediately, while he was yet speaking, Judas comes up, {being} one of the twelve, and with him a great crowd, with swords and sticks, from the chief priests and the scribes and the elders.
44 Now he that delivered him up had given them a sign between them, saying, Whomsoever I shall kiss, that is he; seize him, and lead {him} away safely.
45 And being come, straightway coming up to him, he says, Rabbi, Rabbi; and he covered him with kisses.
46 And they laid their hands upon him and seized him.
47 But a certain one of those who stood by, having drawn his sword, struck the bondman of the high priest, and took off his ear.
48 And Jesus answering said to them, Are ye come out as against a robber, with swords and sticks to take me?
49 I was daily with you teaching in the temple, and ye did not seize me; but {it is} that the scriptures may be fulfilled.
50 And all left him and fled.
51 And a certain young man followed him with a linen cloth cast about his naked {body}; and {the young men} seize him;
52 but he, leaving the linen cloth behind {him}, fled from them naked.
53 And they led away Jesus to the high priest. And there come together to him all the chief priests and the elders and the scribes.
54 And Peter followed him at a distance, till {he was} within the court of the high priest's palace; and he was sitting with the officers and warming himself in the light {of the fire}.
55 And the chief priests and the whole sanhedrim sought testimony against Jesus to cause him to be put to death, and did not find {any}.
56 For many bore false witness against him, and their testimony did not agree.
57 And certain persons rose up and bore false witness against him, saying,
58 *We* heard him saying, *I* will destroy this temple which is made with hands, and in the course of three days I will build another not made with hands.
59 And neither thus did their testimony agree.
60 And the high priest, rising up before them all, asked Jesus, saying, Answerest thou nothing? What do these testify against thee?
61 But he was silent, and answered nothing. Again the high priest asked him, and says to him, *Thou* art the Christ, the Son of the Blessed?
62 And Jesus said, *I* am, and ye shall see the Son of man sitting at the right hand of power, and coming with the clouds of heaven.
63 And the high priest, having rent his clothes, says, What need have we any more of witnesses?
64 Ye have heard the blasphemy; what think ye? And they all condemned him to be guilty of death.
65 And some began to spit upon him, and cover up his face, and buffet him, and say to him, Prophesy; and the officers struck him with the palms of their hands.
66 And Peter being below in the palace-court, there comes one of the maids of the high priest,
67 and seeing Peter warming himself, having looked at him, says, And *thou* wast with the Nazarene, Jesus.
68 But he denied, saying, I know not nor understand what thou sayest. And he went out into the vestibule; and a cock crew.
69 And the maid, seeing him, again began to say to those that stood by, This is {one} of them.
70 And he again denied. And again, after a little, those that stood by said to Peter, Truly thou art {one} of them, for also thou art a Galilean.
71 But he began to curse and to swear, I know not this man of whom ye speak.
72 And the second time a cock crew. And Peter remembered the word that Jesus said to him, Before {the} cock crow twice, thou shalt deny me thrice; and when he thought thereon he wept.
1 După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare.
2 Căci ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.``
3 Pe cînd şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
4 Unora dintre ei le -a fost necaz, şi ziceau: ,,Ce rost are risipa aceasta de mir?
5 Mirul acesta s'ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceşte: dinari.), şi să se dea săracilor.`` Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.
6 Dar Isus le -a zis: ,,Lăsaţi -o în pace; de ce -i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricînd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; Mi -a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
9 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.``
10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s'a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.
11 Cînd au auzit ei lucrul acesta, s'au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să -L dea în mînile lor.
12 În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:
13 El a trimes pe doi din ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întîlniţi un om ducînd un ulcior cu apă: mergeţi după el.
14 Unde va intra el, spuneţi stăpînului casei: ,,Învăţătorul zice: ,Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?`
15 Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.``
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.
17 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18 Pe cînd şedeau la masă şi mîncau, Isus a zis: ,,Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.``
19 Ei au început să se întristeze, şi să -I zică unul după altul: ,,Nu cumva sînt eu?``
20 ,,Este unul din cei doisprezece,`` le -a răspuns El; ,,şi anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.
21 Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.``
22 Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; şi, după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi le -a dat, zicînd: ,,Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu.``
23 Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, şi au băut toţi din el.
24 Şi le -a zis: ,,Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
25 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.``
26 Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.
27 Isus le -a zis: ,,În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.`
28 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.``
29 Petru i -a zis: ,,Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.``
30 Şi Isus i -a zis: ,,Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.``
31 Dar Petru I -a zis cu şi mai multă tărie: ,,Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.`` Şi toţi ceilalţi au spus acelaş lucru.
32 S'au dus apoi într'un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.``
33 A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se spăimînte şi să Se mîhnească foarte tare.
34 El le -a zis: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!``
35 Apoi a mers puţin mai înainte, S'a aruncat la pămînt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36 El zicea: ,,Ava, adică: Tată, -Ţie toate lucrurile Îţi sînt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.``
37 Şi a venit la ucenici, pe cari i -a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: ,,Simone, tu dormi? Un ceas n'ai fost în stare să veghezi?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.``
39 S'a dus iarăş, şi S'a rugat, zicînd aceleaşi cuvinte.
40 Apoi S'a întors din nou şi i -a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să -I răspundă.
41 În sfîrşit, a venit a treia oară, şi le -a zis: ,,Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mînile păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul!``
43 Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrîni.
44 Vînzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care -L voi săruta, acela este; să -L prindeţi şi să -L duceţi supt pază.``
45 Cînd a venit Iuda, s'a apropiat îndată de Isus, şi I -a zis: ,,Învăţătorule!`` Şi L -a sărutat mult.
46 Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, şi L-au prins.
47 Unul din cei ce stăteau lîngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea.
48 Isus a luat cuvîntul, şi le -a zis: ,,Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
49 În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M'aţi prins. Dar toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească Scripturile.``
50 Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
51 După El mergea un tînăr, care n'avea pe trup decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el;
52 dar el şi -a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.
53 Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s'au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi cărturarii.
54 Petru L -a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.
55 Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să -L omoare; dar nu găseau nici una.
56 Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
57 Unii s'au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:
58 ,,Noi L-am auzit zicînd: ,Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omeneşti.``
59 Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
60 Atunci marele preot s'a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I -a zis: ,,Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?``
61 Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L -a întrebat iarăş, şi I -a zis: ,,Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?``
62 ,,Da, sînt,`` i -a răspuns Isus. ,,Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.``
63 Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis: ,,Ce nevoie mai avem de martori?
64 Aţi auzit hula. Ce vi se pare?`` Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.
65 Şi unii au început să -L scuipe, să -I acopere faţa, să -L bată cu pumnii, şi să -I zică: ,,Prooroceşte!`` Iar aprozii L-au primit în palme.
66 Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
67 Cînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s'a uitat ţintă la el, şi i -a zis: ,,Şi tu erai cu Isus din Nazaret!``
68 El s'a lepădat, şi a zis: ,,Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.`` Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cîntat cocoşul.
69 Cînd l -a văzut slujnica, a început iarăş să spună celor ce stăteau acolo: ,,Acesta este unul dintre oamenii aceia.``
70 Şi el s'a lepădat din nou. După puţină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăş lui Petru: ,,Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.``
71 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: ,,Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!``
72 Îndată a cîntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba, pe care i -o spusese Isus: ,,Înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.`` Şi gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.