1 And they came to the other side of the sea, to the country of the Gadarenes.
2 And immediately on his going out of the ship there met him out of the tombs a man possessed by an unclean spirit,
3 who had his dwelling in the tombs; and no one was able to bind him, not even with chains;
4 because he had been often bound with fetters and chains, and the chains had been torn asunder by him, and the fetters were shattered; and no one was able to subdue him.
5 And continually night and day, in the tombs and in the mountains, he was crying and cutting himself with stones.
6 But seeing Jesus from afar off, he ran and did him homage,
7 and crying with a loud voice he says, What have I to do with thee, Jesus, Son of the Most High God? I adjure thee by God, torment me not.
8 For he said to him, Come forth, unclean spirit, out of the man.
9 And he asked him, What is thy name? And he says to him, Legion is my name, because we are many.
10 And he besought him much that he would not send them away out of the country.
11 Now there was there just at the mountain a great herd of swine feeding;
12 and they besought him, saying, Send us into the swine that we may enter into them.
13 And Jesus {immediately} allowed them. And the unclean spirits going out entered into the swine, and the herd rushed down the steep slope, into the sea (about two thousand), and were choked in the sea.
14 And those that were feeding them fled and reported it in the city and in the country. And they went out to see what it was that had taken place.
15 And they come to Jesus, and they see the possessed of demons sitting {and} clothed and sensible, {him} that had had the legion: and they were afraid.
16 And they that had seen {it} related to them how it had happened to the {man} possessed by demons, and concerning the swine.
17 And they began to beg him to depart from their coasts.
18 And as he went on board ship, the man that had been possessed by demons besought him that he might be with him.
19 And he suffered him not, but says to him, Go to thine home to thine own people, and tell them how great things the Lord has done for thee, and has had mercy on thee.
20 And he went away and began to proclaim in the Decapolis how great things Jesus had done for him; and all wondered.
21 And Jesus having passed over in the ship again to the other side, a great crowd gathered to him; and he was by the sea.
22 And {behold} there comes one of the rulers of the synagogue, by name Jairus, and seeing him, falls down at his feet;
23 and he besought him much, saying, My little daughter is at extremity; {I pray} that thou shouldest come and lay thy hands upon her so that she may be healed, and may live.
24 And he went with him, and a large crowd followed him and pressed on him.
25 And a certain woman who had had a flux of blood twelve years,
26 and had suffered much under many physicians, and had spent everything she had and had found no advantage from it, but had rather got worse,
27 having heard concerning Jesus, came in the crowd behind and touched his clothes;
28 for she said, If I shall touch but his clothes I shall be healed.
29 And immediately her fountain of blood was dried up, and she knew in her body that she was cured from the scourge.
30 And immediately Jesus, knowing in himself the power that had gone out of him, turning round in the crowd said, Who has touched my clothes?
31 And his disciples said to him, Thou seest the crowd pressing on thee, and sayest thou, Who touched me?
32 And he looked round about to see her who had done this.
33 But the woman, frightened and trembling, knowing what had taken place in her, came and fell down before him, and told him all the truth.
34 And he said to her, Daughter, thy faith has healed thee; go in peace, and be well of thy scourge.
35 While he was yet speaking, they come from the ruler of the synagogue's {house}, saying, Thy daughter has died, why troublest thou the teacher any further?
36 But Jesus {immediately}, having heard the word spoken, says to the ruler of the synagogue, Fear not; only believe.
37 And he suffered no one to accompany him save Peter and James, and John the brother of James.
38 And he comes to the house of the ruler of the synagogue, and sees the tumult, and people weeping and wailing greatly.
39 And entering in he says to them, Why do ye make a tumult and weep? the child has not died, but sleeps.
40 And they derided him. But he, having put {them} all out, takes with {him} the father of the child, and the mother, and those that were with him, and enters in where the child was lying.
41 And having laid hold of the hand of the child, he says to her, Talitha koumi, which is, interpreted, Damsel, I say to thee, Arise.
42 And immediately the damsel arose and walked, for she was twelve years old. And they were astonished with great astonishment.
43 And he charged them much that no one should know this; and he desired that {something} should be given her to eat.
1 Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
2 Cînd a ieşit Isus din corabie, L -a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.
3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să -l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu -l putea domoli.
5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.
6 Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s'a închinat,
7 şi a strigat cu glas tare: ,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!``
8 Căci Isus îi zicea: ,,Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!``
9 ,,Care-ţi este numele?`` l -a întrebat Isus. ,,Numele meu este ,Legiune,` a răspuns el, ,,pentrucă sîntem mulţi.``
10 Şi Îl ruga stăruitor să nu -i trimeată afară din ţinutul acela.
11 Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.
12 Şi dracii L-au rugat, şi au zis: ,,Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.``
13 Isus le -a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s'a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s'au înecat în mare.
14 Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s'a întîmplat.
15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s'au spăimîntat.
16 Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
18 Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să -l lase să rămînă cu El.
19 Isus nu i -a dat voie, ci i -a zis: ,,Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi -a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.``
20 El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce -i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
21 După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s'a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.
22 Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L -a văzut, fruntaşul s'a aruncat la picioarele Lui,
23 şi I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: ,,Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.``
24 Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi -L îmbulzea.
25 Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.
26 Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s'a atins de haina Lui.
28 Căci îşi zicea ea: ,,Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.``
29 Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s'a tămăduit de boală.
30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: ,,Cine s'a atins de hainele Mele?``
31 Ucenicii I-au zis: ,,Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: ,,Cine s'a atins de Mine?``
32 El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33 Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a spus tot adevărul.
34 Dar Isus i -a zis: ,,Fiică, credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.``
35 Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari -i spun: ,,Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?``
36 Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: ,,Nu te teme, crede numai!``
37 Şi n'a îngăduit nimănui să -L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38 Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.
39 A intrat înlăuntru, şi le -a zis: ,,Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n'a murit, ci doarme.``
40 Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i -a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce -L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
41 A apucat -o de mînă, şi i -a zis: ,,Talita cumi``, care, tîlmăcit, însemnează: ,,Fetiţo, scoală-te, îţi zic!``
42 Îndată fetiţa s'a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
43 Isus le -a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.