Mateus 13 - Bíblia Online

And that {same} day Jesus went out from the house and sat down by the sea. 
And great crowds were gathered together to him, so that going on board ship himself he sat down, and the whole crowd stood on the shore. 
And he spoke to them many things in parables, saying, Behold, the sower went out to sow: 
and as he sowed, some {grains} fell along the way, and the birds came and devoured them; 
and others fell upon the rocky places where they had not much earth, and immediately they sprang up out of {the ground} because of not having {any} depth of earth, 
but when the sun rose they were burned up, and because of not having {any} root were dried up; 
and others fell upon the thorns, and the thorns grew up and choked them; 
and others fell upon the good ground, and produced fruit, one a hundred, one sixty, and one thirty. 
He that has ears, let him hear. 
And the disciples came up and said to him, Why speakest thou to them in parables? 
And he answering said to them, Because to you it is given to know the mysteries of the kingdom of the heavens, but to them it is not given; 
for whoever has, to him shall be given, and he shall be caused to be in abundance; but he who has not, even what he has shall be taken away from him. 
For this cause I speak to them in parables, because seeing they do not see, and hearing they do not hear nor understand; 
and in them is filled up the prophecy of Esaias, which says, Hearing ye shall hear and shall not understand, and beholding ye shall behold and not see; 
for the heart of this people has grown fat, and they have heard heavily with their ears, and they have closed their eyes as asleep, lest they should see with the eyes, and hear with the ears, and understand with the heart, and should be converted, and I should heal them. 
But blessed are *your* eyes because they see, and your ears because they hear; 
for verily I say unto you, that many prophets and righteous {men} have desired to see the things which ye behold and did not see {them}, and to hear the things which ye hear and did not hear {them}. 
*Ye*, therefore, hear the parable of the sower. 
From every one who hears the word of the kingdom and does not understand {it}, the wicked one comes and catches away what was sown in his heart: this is he that is sown by the wayside. 
But he that is sown on the rocky places-this is he who hears the word and immediately receives it with joy, 
but has no root in himself, but is for a time only; and when tribulation or persecution happens on account of the word, he is immediately offended. 
And he that is sown among the thorns-this is he who hears the word, and the anxious care of this life, and the deceit of riches choke the word, and he becomes unfruitful. 
But he that is sown upon the good ground-this is he who hears and understands the word, who bears fruit also, and produces, one a hundred, one sixty, and one thirty. 
Another parable set he before them, saying, The kingdom of the heavens has become like a man sowing good seed in his field; 
but while men slept, his enemy came and sowed darnel amongst the wheat, and went away. 
But when the blade shot up and produced fruit, then appeared the darnel also. 
And the bondmen of the householder came up and said to him, Sir, hast thou not sown good seed in thy field? whence then has it darnel? 
And he said to them, A man {that is} an enemy has done this. And the bondmen said to him, Wilt thou then that we should go and gather it {up}? 
But he said, No; lest {in} gathering the darnel ye should root up the wheat with it. 
Suffer both to grow together unto the harvest, and in time of the harvest I will say to the harvestmen, Gather first the darnel, and bind it into bundles to burn it; but the wheat bring together into my granary. 
Another parable set he before them, saying, The kingdom of the heavens is like a grain of mustard {seed} which a man took and sowed in his field; 
which is less indeed than all seeds, but when it is grown is greater than herbs, and becomes a tree, so that the birds of heaven come and roost in its branches. 
He spoke another parable to them: The kingdom of the heavens is like leaven, which a woman took and hid in three measures of meal until it had been all leavened. 
All these things Jesus spoke to the crowds in parables, and without a parable he did not speak to them, 
so that that should be fulfilled which was spoken through the prophet, saying, I will open my mouth in parables; I will utter things hidden from {the} world's foundation. 
Then, having dismissed the crowds, he went into the house; and his disciples came to him, saying, Expound to us the parable of the darnel of the field. 
But he answering said, He that sows the good seed is the Son of man, 
and the field is the world; and the good seed, these are the sons of the kingdom, but the darnel are the sons of the evil {one}; 
and the enemy who has sowed it is the devil; and the harvest is {the} completion of {the} age, and the harvestmen are angels. 
As then the darnel is gathered and is burned in the fire, thus it shall be in the completion of the age. 
The Son of man shall send his angels, and they shall gather out of his kingdom all offences, and those that practise lawlessness; 
and they shall cast them into the furnace of fire; there shall be the weeping and the gnashing of teeth. 
Then the righteous shall shine forth as the sun in the kingdom of their Father. He that has ears, let him hear. 
The kingdom of the heavens is like a treasure hid in the field, which a man having found has hid, and for the joy of it goes and sells all whatever he has, and buys that field. 
Again, the kingdom of the heavens is like a merchant seeking beautiful pearls; 
and having found one pearl of great value, he went and sold all whatever he had and bought it. 
Again, the kingdom of the heavens is like a seine which has been cast into the sea, and which has gathered together of every kind, 
which, when it has been filled, having drawn up on the shore and sat down, they gathered the good into vessels and cast the worthless out. 
Thus shall it be in the completion of the age: the angels shall go forth and sever the wicked from the midst of the just, 
and shall cast them into the furnace of fire; there shall be the weeping and the gnashing of teeth. 
Jesus says to them, Have ye understood all these things? They say to him, Yea, {Lord}. 
And he said to them, For this reason every scribe discipled to the kingdom of the heavens is like a man {that is} a householder who brings out of his treasure things new and old. 
And it came to pass when Jesus had finished these parables he withdrew thence. 
And having come into his own country, he taught them in their synagogue, so that they were astonished, and said, Whence has this {man} this wisdom and these works of power? 
Is not this the son of the carpenter? Is not his mother called Mary, and his brethren James, and Joseph, and Simon, and Judas? 
And his sisters, are they not all with us? Whence then has this {man} all these things? 
And they were offended in him. And Jesus said to them, A prophet is not without honour, unless in his country and in his house. 
And he did not there many works of power, because of their unbelief. 

În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare. 
O mulţime de noroade s'au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într'o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm. 
El le -a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le -a zis: ,,Iată, sămănătorul a ieşit să samene. 
Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat -o. 
O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n'avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n'a găsit un pămînt adînc. 
Dar, cînd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcini, s'a uscat. 
O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat -o. 
O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci. 
Cine are urechi de auzit, să audă.`` 
Ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,De ce le vorbeşti în pilde?`` 
Isus le -a răspuns: ,,Pentrucă vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le -a fost dat. 
Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n'are, se va lua chiar şi ce are. 
De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 
Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. 
Căci inima acestui popor s'a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.` 
Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! 
Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit. 
Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămăntorului. 
Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu -l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum. 
Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi -l primeşte îndată cu bucurie; 
dar n'are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. 
Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor. 
Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi -l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.`` 
Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui. 
Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat. 
Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 
Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne, n'ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?` 
El le -a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.` Şi robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s'o smulgem?` 
,Nu`, le -a zis el, ,ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea. 
Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi -o în snopi, ca s'o ardem, iar grîul strîngeţi -l în grînarul meu.` 
Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l -a luat un om şi l -a sămănat în ţarina sa. 
Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.`` 
Le -a spus o altă pildă, şi anume: ,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l -a luat o femeie şi l -a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s'a dospit toată plămădeala.`` 
Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă, 
ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ,,Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.`` 
Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.`` 
El le -a răspuns: ,,Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului. 
Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău. 
Vrăjmaşul, care a sămănat -o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii. 
Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. 
Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea, 
şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor 
Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă. 
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într -o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea. 
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 
Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi -l cumpără. 
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. 
Dupăce s'a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău. 
Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, 
şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.`` 
,,Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?`` i -a întrebat Isus. -,,Da, Doamne``, I-au răspuns ei. 
Şi El le -a zis: ,,De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.`` 
După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 
A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce -L auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? 
Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui? 
Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?`` 
Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le -a zis: ,,Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.`` 
Şi n'a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor. 

Mateus 14

Veja também

O que a Bíblia nos ensina sobre a Graça de Deus?

Lições de liderança na vida de Neemias: como liderar em tempos de desafio?