1 He that being often reproved hardeneth his neck, shall suddenly be destroyed, and without remedy.
2 When the righteous increase, the people rejoice; but when the wicked beareth rule, the people mourn.
3 Whoso loveth wisdom rejoiceth his father; but he that is a companion of harlots destroyeth {his} substance.
4 A king by just judgment establisheth the land; but he that taketh gifts overthroweth it.
5 A man that flattereth his neighbour spreadeth a net for his steps.
6 In the transgression of an evil man there is a snare; but the righteous shall sing and rejoice.
7 The righteous taketh knowledge of the cause of the poor; the wicked understandeth not knowledge.
8 Scornful men set the city in a flame; but the wise turn away anger.
9 If a wise man contendeth with a fool, whether he rage or laugh, {he} hath no rest.
10 The bloodthirsty hate the perfect, but the upright care for his soul.
11 A fool uttereth all his mind; but a wise {man} keepeth it back.
12 If a ruler hearken to lying words, all his servants are wicked.
13 The indigent and the oppressor meet together; Jehovah lighteneth the eyes of them both.
14 A king that faithfully judgeth the poor, his throne shall be established for ever.
15 The rod and reproof give wisdom; but a child left {to himself} bringeth his mother to shame.
16 When the wicked increase, transgression increaseth; but the righteous shall see their fall.
17 Chasten thy son, and he shall give thee rest, and shall give delight unto thy soul.
18 Where there is no vision the people cast off restraint; but happy is he that keepeth the law.
19 A servant is not corrected by words: he understandeth indeed, but he will not answer.
20 Hast thou seen a man hasty in his words? there is more hope of a fool than of him.
21 He that delicately bringeth up his servant from a child, shall in the end have him as a son.
22 An angry man exciteth contention; and a furious man aboundeth in transgression.
23 A man's pride bringeth him low; but the humble in spirit shall obtain honour.
24 Whoso shareth with a thief hateth his own soul: he heareth the adjuration, and declareth not.
25 The fear of man bringeth a snare; but whoso putteth his confidence in Jehovah is protected.
26 Many seek the ruler's face; but a man's right judgment is from Jehovah.
27 An unjust man is an abomination to the righteous; and he that is of upright way is an abomination to the wicked {man}.
1 Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -
2 Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -
3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -
4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -
5 Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -
6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -
7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -
8 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -
9 Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -
10 Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -
11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -
12 Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -
13 Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,
14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -
15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -
16 Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -
17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -
18 Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -
19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -
20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -
21 Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -
22 Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -
23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -
24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -
25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -
26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27 Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.